marți, 19 august 2008

Psalmul 18

Traducerea Cornilescu

Către mai marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis:

1. "Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund,
scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3. Eu strig: "Lăudat să fie Domnul!" şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat
către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi
strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor
s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

9. A plecat cerurile, şi s-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.

10. Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.

11. Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12. Din strălucirea, care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori,
care aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13. Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul,
cu grindină şi cărbuni de foc.

14. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.

15. Atunci s-a văzut albia apelor, şi s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

¤¤¤¤¤
Va continua