Primavara si momentele ei unice

De cate ori ajung in oras, incep migrenele si ametelile. Cauzate de hidrocarburile generate de automobile. Uneori efectul este mai puternic, alteori reusesc sa rezist destul de bine. Sunt sub tensiune pana reusesc sa-mi inchei treburile si ma indrept spre statia de autobuz. Acolo fac un ultim efort, pentru ca ametesc si doar privind circulatia auto. In autobuz nu mai conteaza cum ma simt, pentru ca oricum ma indrept spre casa.

Aproape de satul in care locuim, sunt doua dealuri de urcat. La poalele primului, soseaua vine cumva din stanga lui ca apoi sa urce drept pe coama. In dreapta lui, este un mic lac cu papuris, cu un baraj de beton de pe care se poate pescui. Apoi, micul lac se afunda in padure. Soseaua care urca pe deal este strajuita in ambele parti de padure de salcam. In dreapta chiar este un mic palc de brazi. Apoi, o data ajunsi in varful dealului, poti zari casele de pe celalalt deal. Sus in dreapta porneste un drum de tara pe care sunt aliniate casele satului meu.

De cum cobori din autobuz, simti ca poti sa respiri. Aerul este curat si acum este si incarcat de parfumul pomilor fructiferi infloriti. Pasarile cerului si-au reluat activitatea febrila si diversitatea de triluri a crescut de cand au inceput sa revina pasarile calatoare. Si da, acum poti sa raspunzi la o intrebare obisnuita pe la noi prin zona: "Ai auzit Cucul pe anul asta?".
Privelistea e superba si ma bucur de fiecare detaliu. Ca aceasta delicata floare de par, cu acele frumoase antere roz-inchis contrastand cu albul "intens" al petalelor. Doar primavara sunt culorile atat de intense si proaspete, miresmele atat de imbatatoare.