Borșul provine din fermentația tărâțelor de grâu și de porumb, amestecate cu huște sau alți fermenți și apă.
Huște se numesc resturile de tărâțe rămase de la umplerea/prepararea borșului anterior.
Prin prezența tărâțelor, borșul figurează în fruntea alimentelor cu cele mai multe vitamine; este și un dezinfectant al stomacului prin acidul lactic pe care îl are în compoziție.
Avem nevoie de 1/2 kg tărâțe de grâu, 1/2 kg mălai, 1 pahar huște, 2 felii de pâine neagră, 5 - 6 litri apă, o creangă cu frunze de vișin.
Borșul se prepară într-un vas de pământ sau, în lipsă, într-unul de sticlă. Se spală bine vasul, se limpezește, apoi se opărește și se scurge bine până se usucă.
La vasele de pământ, pentru a înlătura orice miros, se afumă cu o cârpă aprinsă, de preferință de in sau cânepă.
După ce vasul a fost pregătit, se umple borșul.
Se amestecă tărâțele de grâu cu mălaiul și se așează în vas.
Se adaugă apă rece atât cât să le cuprindă, pentru ca substanța albuminoasă din tărâțe să se dizolve.
Peste 10 - 15 minute se adaugă apa clocotită și se amestecă bine cu o lingură de lemn cu coada lungă, până când se răcește atât, cât să fie suportabilă în contact cu degetul.
Se adaugă huștele, se amestecă din nou, apoi se introduc feliile de pâine.
(Se pot adăuga 2 - 3 cărbuni stinși, care ajută la limpezirea borșului și care împiedică prinderea unui miros neplăcut, în timp).
Pentru ca borșul să capete un gust mai bun, se adaugă o creangă de vișin cu frunze.
În lipsă de huște, se folosește aluat dospit de la frământarea pâinii sau drojdie de bere.
Se mai poate prepara borșul pentru prima dată cu o maia formată din 1/2 kg mălai amestecat cu apă fiartă. După ce s-a răcit, se adaugă 2 - 3 linguri de făină de grâu.
Când borșul este gata, se așează la loc răcoros, vasul fiind acoperit cu o cârpă curată (de preferință tifon) peste care se pune un capac de lemn.
A treia sau a patra zi, când borșul este gata, se strecoară și se toarnă în sticle curate sau într-un borcan și se păstrează la rece.
După ce borșul s-a consumat se poate prepara altul, turnând în vas apă călduță peste huște, amestecându-se bine cu lingura de lemn cu coada lungă.
Când începe să se acrească, se gustă borșul și dacă este destul de acru, se lasă la rece să se limpezească, după care, se toarnă în sticle.
Această operație se poate repeta de două sau trei ori.
Huștele necesare pregătirii unei alte cantități de borș se pot păstra într-un borcan în care se pune pe deasupra apă rece. Se închide cu capac și se ține la rece. Restul huștelor se aruncă, se spală bine vasul, iar cand avem nevoie, preparăm cu ajutorul huștelor păstrate altă cantitate de borș.
Citind aici despre prepararea borşului, mi-am amintit de bunicuţa mea dragă (Dumnezeu să o odihnească!) care mă făcea "partener" la prepararea borşului. Eu aveam straşnica "misiune" să amestec cu un făcăleţ mare în vasul în care bunica făcea borşul care mirosea atât de frumos şi era tare gustos.
RăspundețiȘtergereNu-mi vine să cred că au trecut atât de mulţi ani de-atunci...
@AlexAndrone amintirile frumoase nu se sterg din memorie chiar daca trece multa vreme peste ele.
RăspundețiȘtergereBorsul facut in casa are gustul si mirosul sau imbietor. Ca e si sanatos nu mai vorbim... e de la sine inteles, chimicalele sunt cele distrugatoare.
@Anonim ai simtul umorului :)
RăspundețiȘtergereSpuneti-mi ,va rog,de cate ori putem face bors pe aceleasi huste fara sa adaugam cantitati noi de tarate si malai?Sau poate nu am inteles eu bine?Multumesc!
RăspundețiȘtergere@Anonim eu am facut de doua ori bors adaugand peste huste numai apa. Si a fost bun. Cred ca merge si a treia oara dar ultimul va fi mai putin acru.
RăspundețiȘtergerecum se pot prepara hustele daca nu am nici o posibilitate de avia vechi
RăspundețiȘtergerecum se pot prepara hustele daca nu am nici o posibilitate de avia vechi
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere@Nikolae Sili in articol este specificat:
RăspundețiȘtergere"În lipsă de huște, se folosește aluat dospit de la frământarea pâinii sau drojdie de bere".
Deci se prepara bors prima data inlocuind hustele cu drojdie sau aluat dospit iar apoi se pastreaza hustele formate.