Luca 2. 10-11 (Traducerea Cornilescu):
Îngerul le-a zis: "Nu vă temeţi! Căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul;
astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor care este Hristos, Domnul"
Matei 2.1, 9b-11
"După ce S-a născut Isus în Betleemul din Iudea, în zilele împăratului Irod, iată că au venit nişte magi din Răsărit la Ierusalim.
...
Şi iată că steaua, pe care o văzuseră în Răsărit, mergea înaintea lor, până ce a venit şi s-a oprit deasupra locului unde era Pruncul.
Când au văzut ei steaua, n-au mai putut de bucurie.
Au intrat în casă, au văzut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu faţa la pământ, şi I s-au închinat; apoi şi-au deschis vistieriile, şi I-au adus daruri: aur, tămâie şi smirnă."
Fie ca Naşterea Domnului Isus să vă aducă pace, bucurie şi mântuire!
Sărbători Fericite în Domnul!
vineri, 24 decembrie 2010
luni, 20 decembrie 2010
Din desenele Lorenei
Lorenei îi place să deseneze. În general desenele pe care le face sunt din imaginaţie. Când i-am dat un model după care să deseneze mi-a spus că nu poate. Toate planşele făcute de ea au o poveste întreagă.
După al treilea deal este un copil care înalţă un zmeu....
După al treilea deal este un copil care înalţă un zmeu....
duminică, 19 decembrie 2010
Supa germana "miez de noapte", care se serveste la Revelion
Avem nevoie de:
250 g slănină afumată, 500 g carne de vacă şi de porc, 150 - 200 ml untdelemn, 500 g roşii, 2 fire de praz, 1 lingură bulion, 1 păhăruţ coniac, 2 l apă, sare, piper, boia.
Slănina afumată se taie în feliuţe, se înăbuşă în untdelemn întâi cu carnea tăiată în bucăţele mici, apoi cu prazul tăiat mărunt şi zeama de roşii.
Când totul este bine înmuiat, se pun roşiile rămase, se toarnă 2 l de apă şi se lasă să fiarbă împreună la un foc potrivit până când carnea este bine fiartă.
Se adaugă bulionul, boiaua, sare după gust şi piper. După un clocot, două, supa este gata. Se ia de pe foc şi se stropeşte cu coniac.
250 g slănină afumată, 500 g carne de vacă şi de porc, 150 - 200 ml untdelemn, 500 g roşii, 2 fire de praz, 1 lingură bulion, 1 păhăruţ coniac, 2 l apă, sare, piper, boia.
Slănina afumată se taie în feliuţe, se înăbuşă în untdelemn întâi cu carnea tăiată în bucăţele mici, apoi cu prazul tăiat mărunt şi zeama de roşii.
Când totul este bine înmuiat, se pun roşiile rămase, se toarnă 2 l de apă şi se lasă să fiarbă împreună la un foc potrivit până când carnea este bine fiartă.
Se adaugă bulionul, boiaua, sare după gust şi piper. După un clocot, două, supa este gata. Se ia de pe foc şi se stropeşte cu coniac.
sâmbătă, 4 decembrie 2010
vineri, 3 decembrie 2010
Steagul meu
În tot satul de olteni ai soţului meu doar două steaguri sunt arborate în zilele de sărbătoare: al meu şi al unei vecine mai la deal.
Eu sunt moldoveancă şi ea este ardeleancă - nici un oltean nu are steag.
Eu sunt moldoveancă şi ea este ardeleancă - nici un oltean nu are steag.
miercuri, 1 decembrie 2010
Psalmul 73
Traducerea Cornilescu
Un psalm al lui Asaf.
1. Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul,
şi erau să-mi alunece paşii!
3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi,
când vedeam fericirea celor răi.
4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte,
şi trupul le este încărcat de grăsime.
5. N-au parte de suferinţele omeneşti,
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6. De aceea mândria le slujeşte ca salbă,
şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime,
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8. Râd, şi vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
9. îşi înalţă gura până la ceruri,
şi limba le cutreieră pământul.
10. De aceea aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin,
11. şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu,
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12. Aşa sunt cei răi: întotdeauna fericiţi,
şi îşi măresc bogăţiile.
13. Degeaba, deci, mi-am curăţat eu inima,
şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14. căci în fiecare zi sunt lovit,
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15. Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am intrat în Sfântul locaş al lui Dumnezeu,
şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase,
şi-i arunci în prăpăd.
19. Cum sunt nimiciţi într-o clipă!
Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul,
Doamne, la deşteptarea Ta!
21. Când mi se amăra inima,
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22. eram prost şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23. Însă eu sunt întotdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24. mă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25. Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine?
Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească:
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier;
Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28. cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.
Amin!
Un psalm al lui Asaf.
1. Da, bun este Dumnezeu cu Israel,
cu cei cu inima curată.
2. Totuşi, era să mi se îndoaie piciorul,
şi erau să-mi alunece paşii!
3. Căci mă uitam cu jind la cei nesocotiţi,
când vedeam fericirea celor răi.
4. Într-adevăr, nimic nu-i tulbură până la moarte,
şi trupul le este încărcat de grăsime.
5. N-au parte de suferinţele omeneşti,
şi nu sunt loviţi ca ceilalţi oameni.
6. De aceea mândria le slujeşte ca salbă,
şi asuprirea este haina care-i înveleşte.
7. Li se bulbucă ochii de grăsime,
şi au mai mult decât le-ar dori inima.
8. Râd, şi vorbesc cu răutate de asuprire:
vorbesc de sus,
9. îşi înalţă gura până la ceruri,
şi limba le cutreieră pământul.
10. De aceea aleargă lumea la ei,
înghite apă din plin,
11. şi zice: „Ce ar putea să ştie Dumnezeu,
şi ce ar putea să cunoască Cel Preaînalt?”
12. Aşa sunt cei răi: întotdeauna fericiţi,
şi îşi măresc bogăţiile.
13. Degeaba, deci, mi-am curăţat eu inima,
şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie:
14. căci în fiecare zi sunt lovit,
şi în toate dimineţile sunt pedepsit.
15. Dacă aş zice: „Vreau să vorbesc ca ei”
iată că n-aş fi credincios neamului copiilor Tăi.
16. M-am gândit la aceste lucruri ca să le pricep,
dar zadarnică mi-a fost truda,
17. până ce am intrat în Sfântul locaş al lui Dumnezeu,
şi am luat seama la soarta de la urmă a celor răi.
18. Da, Tu-i pui în locuri alunecoase,
şi-i arunci în prăpăd.
19. Cum sunt nimiciţi într-o clipă!
Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năpraznic.
20. Ca un vis la deşteptare, aşa le lepezi chipul,
Doamne, la deşteptarea Ta!
21. Când mi se amăra inima,
şi mă simţeam străpuns în măruntaie,
22. eram prost şi fără judecată,
eram ca un dobitoc înaintea Ta.
23. Însă eu sunt întotdeauna cu Tine,
Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;
24. mă vei călăuzi cu sfatul Tău,
apoi mă vei primi în slavă.
25. Pe cine altul am eu în cer în afară de Tine?
Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.
26. Carnea şi inima pot să mi se prăpădească:
fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.
27. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier;
Tu nimiceşti pe toţi cei ce-Ţi sunt necredincioşi.
28. cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu:
pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost,
ca să povestesc toate lucrările Tale.
Amin!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)