Nu este mult de mers, doar câteva sute de metri mai la deal de grădiniţă, dar pe alocuri drumul urcă pieptiş.
Bisericuţa este pitită între câţiva brazi falnici, care o înconjoară protector şi numai când ajungi în dreptul ei se poate vedea clădirea veche care seamănă cu cele din poveşti.
Este impresionant cum a rezistat atâta timp şi este în stare bună chiar dacă necesită unele reparaţii pe ici pe colo. Se vede că a fost lucrată trainic.
Am întrebat pe vecina noastră, care e trecută de 60 de ani, când a fost construită şi nu ştie. Şi ea a întrebat-o pe bunica ei când trăia, care i-a spus că o ştie de când era ea copil.
Nu am avut pe cine să întreb oficial, iar acolo nu este nici o inscripţionare cu toate că, se pare, este declarată monument istoric.
Slujbele religioase se ţin acum în biserica mai nou construită, aflată vis-a-vis de Grădiniţă.
Doar o dată pe an se oficiază slujbă religioasă în această bisericuţă şi anume în zua de luni după sărbătoarea Coborârii Duhului Sfânt (Rusalii sau Cincizecime).









































