Arteziana

O fântână arteziană frumos luminată și colorată.
Și surorile mele.

Mamica mea draga a plecat la Domnul

A doua zi de Crăciun a plecat liniștită Acasă.
După ce mai bine de o lună a suferit mult.
Împlinise 86 ani și împreună cu tăticu a conviețuit 62 ani.
Au avut 10 copii, 45 nepoți, 13 strănepoți (ultimul a venit pe lume chiar în ziua înmormântării ei) și al 14-lea este pe drum.
Am iubit-o cu toții și nu o vom uita niciodată. Și ea ne-a iubit pe fiecare în parte și-i suntem recunoscători pentru dragostea cu care ne-a crescut și pentru educația pe care ne-a dat-o.
L-a iubit pe Domnul din tinerețea ei și acum știm ca a plecat la El iar într-o zi ne vom întâlni cu toții acolo sus, chiar dacă acum, aici pe pământ a rămas un mare gol în lipsa ei.
Toți din familie suntem afectați de despărțirea pentru o vreme de ea dar cel mai mult cu siguranță este tăticu.
Mămică dragă știm că ne vom revedea în slavă!

Bisericuta veche din lemn

Cu câteva zile în urmă copiii de la grădiniţă împreună cu doamna educatoare au făcut o vizită la bisericuţa veche din lemn de la noi din sat.
Nu este mult de mers, doar câteva sute de metri mai la deal de grădiniţă, dar pe alocuri drumul urcă pieptiş.
Bisericuţa este pitită între câţiva brazi falnici, care o înconjoară protector şi numai când ajungi în dreptul ei se poate vedea clădirea veche care seamănă cu cele din poveşti.
Este impresionant cum a rezistat atâta timp şi este în stare bună chiar dacă necesită unele reparaţii pe ici pe colo. Se vede că a fost lucrată trainic.
Am întrebat pe vecina noastră, care e trecută de 60 de ani, când a fost construită şi nu ştie. Şi ea a întrebat-o pe bunica ei când trăia, care i-a spus că o ştie de când era ea copil.
Nu am avut pe cine să întreb oficial, iar acolo nu este nici o inscripţionare cu toate că, se pare, este declarată monument istoric.
Slujbele religioase se ţin acum în biserica mai nou construită, aflată vis-a-vis de Grădiniţă.
Doar o dată pe an se oficiază slujbă religioasă în această bisericuţă şi anume în zua de luni după sărbătoarea Coborârii Duhului Sfânt (Rusalii sau Cincizecime).

Bella, catelusa Lorenei

A primit-o cadou de la sora mea Nana. Bella avea puţin peste două luni şi era de-o şchioapă, Lorena abia mergea în picioare.
La început au sărit scântei între ele, dar apoi s-au înţeles bine. Lorena o iubeşte mult acum şi-i place să aibă grijă de ea.

Animale colorate

Sunt frumoase când le vedem la Animal Planet sau la Grădina Zoologică dar şi mai surprinzătoare să le întâlnim aşa frumos colorate în unele parcuri.
Sora mea din California a vizitat un astfel de parc în care sunt animale uriaşe viu colorate, făcând poze cu ele. Tare încântată a fost Lorena când le-a văzut!

Lacramioare

Nu mai este mult până va veni primăvara şi lăcrămioarele ne vor încânta din nou cu florile lor delicate şi parfumul minunat.
Bineînţeles, nu numai lăcrămioare vor creşte ci toată verdeaţa va "inunda" pământul.
Abia aştept primăvara!

Primule ciclam

Poza aceasta este făcută anul trecut în primăvară. De atunci şi până acum tufele de primule au fost în permanenţă verzi chiar şi sub zăpadă iar de Crăciun erau înflorite.
Ele de obicei înfloresc de două ori pe an: odată primăvara devreme şi apoi toamna târziu.

Puf de papadie

Păpădia creşte peste tot pentru că vântul împrăştie sămânţa ei, ca umbreluţele, prin toate locurile. Am văzut o păpădie care a crescut într-o mică fisură din trotuar.
Plutirea umbreluţelor de păpădie îmi aminteşte de zborul lui Flick , cu o astfel de "paraşută" peste o prăpastie mare - din filmul de desene animate "A bugs life" .

Capsuna

Să ne amintim şi de fructele de astă-vară. Voi începe cu căpşunele. Poza aceasta mi-a adus aminte ce bune sunt. Numai că trece prea repede perioada lor. În două săptămâni gata, s-au terminat.
Dacă sunt cosite imediat după ce au rodit, vor creşte şi înflori din nou iar prin septembrie se face a doua recoltă, dar ca mărime fructele vor fi mai mici.

Euphorbia helioscopia

Când ne-am mutat de la Bucuresti aici, am descoperit în grădină o singură tufă din această plantă şi am ocrotit-o cu mare grijă crezând că este sunătoare şi voiam s-o culeg pentru ceai. Nu cunoşteam sunătoarea cum arată la frunze dar îi ştiam floarea şi că se prezintă sub formă de tufă. Şi tot aşteptam să înflorească dar la urmă mi-am dat seama că doar acestea sunt florile ei.
Nu ştiu la ce ar fi ea bună dar eu m-am lămurit târziu că nu este sunătoare şi parţial ea apucase să facă seminţe.
Atunci m-am prăpădit de râs dar în anul următor s-a umplut grădina cu aceste plante şi am fost nevoită să le smulg pe fiecare pentru că dacă era tăiată creştea la loc din rădăcină.
Oricum de fiecare dată când îmi amintesc acest episod mă amuz copios.



Planta aceasta are denumirea ştiinţifică Euphorbia helioscopia şi face parte din Familia Euphorbiaceae.
Denumiri populare: laptele stâncii, laptele câinelui helioscopic.

Trandafir roz, dupa ploaie

Din colecţia de poze făcută vara trecută vă prezint şi acest boboc de trandafir roz, înviorat după o ploaie mult aşteptată. Îl aveam pus în pământ numai cu un an în urmă sub sticla de plastic. Are un parfum foarte frumos.

Trandafir rosu

Acesta este unul dintre soiurile de trandafiri pe care îi am şi vara trecută nu am reuşit să pun nici o poză cu el. Acum când gerul afară coboară mult mercurul în termometre să admirăm frumuseţea lui. Trebuie să menţionez că avea un parfum superb.

Dovleacul urias

Sora mea a fost cu prietena ei în vizită la Napa cea mai mare podgorie din California din câte am înţeles, cu cramă şi restaurant proprii. Acolo la intrare era expus un dovleac uriaş cu care au făcut poze. Uitându-ne la mărimea lui ne vin în minte scenele din poveşti în care dovlecii se transformau în caleşti frumoase. (Acum fie vorba între noi, cu siguranţă uriaşul nostru este modificat genetic, de aceea consider că nu este bun pentru consum).


Lilly prietena sorei mele

Sora mea şi peisaje frumoase din zonă


Cine vrea să vadă poze cu podgoriile de acolo mai poate intra aici

Pasarile calatoare se duc

Ieri, spre seară, am văzut un stol de păsări călătoare ce erau în trecere pe la noi. Erau cam grăbite. Or fi fost întârziate. Cine ştie ce treburi le-or fi reţinut până acum!
Când eram copii urmăream venirea lor cu mare entuziasm iar plecarea lor cu oarecare tristeţe, dar tot ne bucuram că le vedeam. Şi erau multe, foarte multe stoluri.
Acum ne bucurăm să mai vedem aşa din când în când câte un stol.