Ieri, spre seară, am văzut un stol de păsări călătoare ce erau în trecere pe la noi. Erau cam grăbite. Or fi fost întârziate. Cine ştie ce treburi le-or fi reţinut până acum!
Când eram copii urmăream venirea lor cu mare entuziasm iar plecarea lor cu oarecare tristeţe, dar tot ne bucuram că le vedeam. Şi erau multe, foarte multe stoluri.
Acum ne bucurăm să mai vedem aşa din când în când câte un stol.
Ce frumoase poze! Şi ce melancolie văzând cum ne pleacă aceşti minunaţi "cântători" ai verii...Până la primăvară le vom duce dorul!
RăspundețiȘtergere