Iată că iarna a mai făcut o demonstraţie de forţă şi parcă vrând să recupereze, a nins vreo trei zile şi trei nopţi fără încetare. Aşa au apărut căciuli la toate obiectele de prin curte şi grădină. Câteva buturugi s-au transformat in ciuperci.
marți, 25 ianuarie 2011
Supa de fasole uscata
Avem nevoie de: 250 g fasole uscată, 2 cepe, 1 morcov, 1 ardei gras, 50 ml untdelemn, 2 - 3 roşii sau bulion, 2 - 2,5 l apă, sare, 1 legătură pătrunjel verde, 1 legătură mărar, un vârf de cuţit cu bicarbonat.
Se alege fasolea, se spală bine şi se pune la fiert în apă rece. Când fasolea este veche, pentru ca să fiarbă mai repede, se pune de seara în apă călduţă ca să se înmoaie. A doua zi se aruncă apa şi se pune la foc cu apă rece proaspătă.
Se pune un vârf de cuţit cu bicarbonat ca să nu mai fie nevoie de schimbat apa. Dacă nu se pune bicarbonat, după câteva clocote se varsă apa şi se pune din nou pe foc, cu apă fierbinte neapărat.
După ce fasolea a dat în câteva clocote, se adaugă ceapa, morcovul şi ardeiul care au fost spălate, curăţate şi tocate mărunt.
Se lasă să fiarbă mai departe la foc potrivit, până când boabele de fasole s-au înmuiat complet.
se opăresc roşiile, se curăţă de coajă şi seminţe, se taie în feliuţe subţiri (sau se pune bulion) şi se adaugă în supă odată cu untdelemnul şi sarea.
Se lasă să mai fiarbă puţin la foc slab, căci fasolea se prinde repede de fundul oalei.
Se serveşte supa presărată pe deasupra cu pătrunjel şi mărar tocat mărunt.
Se alege fasolea, se spală bine şi se pune la fiert în apă rece. Când fasolea este veche, pentru ca să fiarbă mai repede, se pune de seara în apă călduţă ca să se înmoaie. A doua zi se aruncă apa şi se pune la foc cu apă rece proaspătă.
Se pune un vârf de cuţit cu bicarbonat ca să nu mai fie nevoie de schimbat apa. Dacă nu se pune bicarbonat, după câteva clocote se varsă apa şi se pune din nou pe foc, cu apă fierbinte neapărat.
După ce fasolea a dat în câteva clocote, se adaugă ceapa, morcovul şi ardeiul care au fost spălate, curăţate şi tocate mărunt.
Se lasă să fiarbă mai departe la foc potrivit, până când boabele de fasole s-au înmuiat complet.
se opăresc roşiile, se curăţă de coajă şi seminţe, se taie în feliuţe subţiri (sau se pune bulion) şi se adaugă în supă odată cu untdelemnul şi sarea.
Se lasă să mai fiarbă puţin la foc slab, căci fasolea se prinde repede de fundul oalei.
Se serveşte supa presărată pe deasupra cu pătrunjel şi mărar tocat mărunt.
joi, 20 ianuarie 2011
In asteptarea primaverii
Zilele acestea au fost mai călduroase dar e prea devreme să vină primăvara de pe acum. Cu toate că am văzut pe unii vecini c-au început să cureţe pomii, trandafirii, iar alţii vor să se apuce de curăţat la vie.
Şi ca să ne amintim că este totuşi iarnă, iată că deja a început să fie mai frig şi cine ştie poate mai vine încă o zăpadă.
Piţigoiul aşteaptă liniştit.
Şi ca să ne amintim că este totuşi iarnă, iată că deja a început să fie mai frig şi cine ştie poate mai vine încă o zăpadă.
Piţigoiul aşteaptă liniştit.
Psalmul 74
Traducerea Cornilescu
O cântare a lui Asaf.
1. Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?
Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale?
2. Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale!
Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
3. îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfânt.
4. Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;
şi-au pus semnele lor drept semne.
5. Parcă erau nişte oameni,
cari ridică toporul într-o pădure deasă:
6. în curând au sfărâmat toate podoabele săpate,
cu lovituri de securi şi ciocane.
7. Au pus foc sfântului Tău locaş;
au dărâmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău.
8. Ei ziceau în inima lor: "Să-i prăpădim pe toţi!"
Au ars toate locurile sfinte din ţară.
9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un proroc,
şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie până când...
10. Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul,
şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
11. Pentru ce Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!
12. Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu,
care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
13. Tu ai despărţit marea cu puterea Ta,
ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;
14. ai zdrobit capul Leviatanului,
l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.
15. Ai făcut să ţâşnească izvoare în pâraie,
ai uscat râuri, cari nu seacă.
16. A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea;
Tu ai aşezat lumina şi soarele.
17. Tu ai statornicit toate hotarele pământului,
Tu ai rânduit vara şi iarna.
18. Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte,
şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
19. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale,
şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
20. Ai în vedere legământul!
Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
21. Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat,
ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
22. Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi aminte de ocările, pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23. Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,
zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
Amin!
O cântare a lui Asaf.
1. Pentru ce, Dumnezeule, ne lepezi pentru totdeauna?
Pentru ce Te mânii pe turma păşunii Tale?
2. Adu-Ţi aminte de poporul Tău, pe care l-ai câştigat odinioară,
pe care l-ai răscumpărat ca seminţie a moştenirii Tale!
Adu-Ţi aminte de muntele Sionului, unde Îţi aveai locuinţa;
3. îndreaptă-Ţi paşii spre aceste locuri pustiite fără curmare!
Vrăjmaşul a pustiit totul în locaşul Tău cel sfânt.
4. Potrivnicii Tăi au mugit în mijlocul Templului Tău;
şi-au pus semnele lor drept semne.
5. Parcă erau nişte oameni,
cari ridică toporul într-o pădure deasă:
6. în curând au sfărâmat toate podoabele săpate,
cu lovituri de securi şi ciocane.
7. Au pus foc sfântului Tău locaş;
au dărâmat şi au pângărit locuinţa Numelui Tău.
8. Ei ziceau în inima lor: "Să-i prăpădim pe toţi!"
Au ars toate locurile sfinte din ţară.
9. Semnele noastre nu le mai vedem; nu mai este nici un proroc,
şi nu mai este nimeni printre noi, care să ştie până când...
10. Până când, Dumnezeule, va batjocori asupritorul,
şi va nesocoti vrăjmaşul fără curmare Numele Tău?
11. Pentru ce Îţi tragi înapoi mâna şi dreapta Ta?
Scoate-o din sân şi nimiceşte-i!
12. Totuş, Dumnezeu este Împăratul meu,
care din vremuri străvechi dă izbăviri în mijlocul acestei ţări.
13. Tu ai despărţit marea cu puterea Ta,
ai sfărâmat capetele balaurilor din ape;
14. ai zdrobit capul Leviatanului,
l-ai dat să-l mănânce fiarele din pustie.
15. Ai făcut să ţâşnească izvoare în pâraie,
ai uscat râuri, cari nu seacă.
16. A Ta este ziua, a Ta este şi noaptea;
Tu ai aşezat lumina şi soarele.
17. Tu ai statornicit toate hotarele pământului,
Tu ai rânduit vara şi iarna.
18. Adu-Ţi aminte, Doamne, că vrăjmaşul Te batjocoreşte,
şi un popor nechibzuit huleşte Numele Tău!
19. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale,
şi nu uita pe vecie viaţa nenorociţilor Tăi!
20. Ai în vedere legământul!
Căci locurile dosnice din ţară sunt pline de bârloguri de tâlhari.
21. Să nu se întoarcă ruşinat cel apăsat,
ci nenorocitul şi săracul să laude Numele Tău!
22. Scoală-te, Dumnezeule, apără-Ţi pricina!
Adu-Ţi aminte de ocările, pe care Ţi le aruncă în fiecare zi cel fără minte!
23. Nu uita strigătele potrivnicilor Tăi,
zarva care creşte necurmat a celor ce se ridică împotriva Ta!
Amin!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)