Aseară s-a difuzat o ştire la tv., reluată astăzi pe larg de multe posturi, despre bebeluşii schimbaţi, la maternitatea din Târgu Jiu.
La această maternitate am fost şi eu acum aproape cinci ani când a venit pe lume Lorena.
Şi ce credeţi? Am avut şi noi parte de aceeaşi experienţă foarte neplăcută: Lorena a fost schimbată cu o altă fetiţă.
Erau tot câte doi bebeluşi în pătuţ dar le-au fost schimbate locurile şi etiehetele de la pătuţ nu mai corespundeau cu cele de la mânuţă.
Această inversare a fost făcută de la început, înainte de a ne vedea noi copiii la prima alăptare.
După 24 ore am sesizat încurcătura şi când am cerut explicaţii ni s-au îngâimat aceleaşi scuze puerile ca cele din cazul recent.
Tot de la aceleaşi ştiri am aflat că în replică, cadrele medicale au acuzat mămicile că nu au fost atente însă există un interval de timp în care mămicile nu au nici un control asupra copilului lor. De la naşterea din sala de operaţie, când văd prima dată copilul, şi până la prima întâlnire cu el în vederea alăptării.
Imediat după naşterea fetiţei, persoana care mi-a etichetat şi înfăşat fetiţa, m-a întrebat dacă doresc să o văd (o întrebare ciudată) şi când am răspuns că doresc, fetiţa mi-a auzit glasul şi a deschis ochii mari şi toată guriţa într-un zâmbet larg, spre mirarea tuturor de acolo. Privirea ei mi-a rămas întipărită în minte. Când am intrat în salon pentru alăptare, fetele erau înfăşate, pregătite pentru alăptare. Născuem la 4.30 dimineaţa si la 12 ziua a fost prima alăptare. Nu aveam cum să vedem etichetele de la mânuţe (eram la prima naştere, la vârsta de 40 de ani). O vreme, am alăptat fetiţa altei mămici (fetiţă ce nu a deschis niciodată ochii în timpul alăptării), însă mă rodea îndoiala în suflet, nu aveam linişte. Soţul a observat acest lucru de la prima vizită. Acea fetiţă a primit tratamentul fetiţei mele, care înghiţitse lichid la naştere şi era şi sub greutate (2,200 kg). A doua zi de la prima alăptare, am găsit fetiţele inversate (o asistentă care le îmbăiase, a observat etichetele de la mână şi le-a aşezat corect), şi le-am dezbrăcat imediat. Atunci am văzut eroarea comisă şi inima mea s-a liniştit, îmi regăsisem fetiţa. Era aceeaşi privire şi râdea tot timpul în somn.
Nu ştiu ce să zic, prefer să cred că este vorba de o neglijenţă periculoasă decât că persoane din cadrul medical găsesc în asta un prilej de distracţie, de ieşire din plictisul meseriei...
Mămici din oraşul Târgu-Jiu, aveţi mare grijă, priviţi întotdeauna cu atenţie copilul după naştere pentru că puteţi avea aceeaşi surpriză traumatizantă. Cereţi atunci să vedeţi şi eticheta aplicată şi verificaţi integritatea ei. Desfăşaţi copilul la prima întâlnire cu el, chiar dacă a fost înfăşat proaspăt şi nu are nevoie de acest lucru şi chiar împotriva eventualelor obiecţii din partea asistentelor. Însă, mai presus de toate, nu intraţi în spital fără să fi cerut protecţia divină. E vital.
Am urmarit cu citva timp in urma un film facut dupa un caz real...cind copii au fost schimbati...o intreaga tragedie...si cum copilul care nu era al acestei femei plingea de grija ca il da , ca il schimba cu celalalt...
RăspundețiȘtergereEste o intreaga ,uriasa tragedie...Imi pare bine ca ai fost vigilenta...si ai ouiutul tau adevarat linga tine...
Groaznică întâmplare! Nu ştiu cum de nu se gândesc acele persoane la cât rău pot face unor oameni nevinovaţi. Oare cum pot pune capul pe pernă liniştiţi?
RăspundețiȘtergereAm cunoscut o întâmplare reală de un tragism cumplit. Am avut un coleg de şcoală generală care era ţigan, dintr-o familie numeroasă. Erau nişte oameni foarte de treabă şi cu mult bun simţ, drept pentru care lumea îi respecta fără nicio discriminare. Toţi copiii erau foarte bruneţi, în afară de cel mai mare care era...blond roşcat! După mai bine de 20 de ani s-a dezlegat misterul pentru care ei au fost adeseori ironizaţi, pentru că era foarte clar că nu e copilul lor (biata femeie a fost luată în râs de "binevoitori" că a avut aventuri cu vreun blond!).
Cand a născut la maternitate, o asistentă a vrut să se răzbune pe o mai veche "rivală" şi i-a schimbat copilul cu cel al ţiganilor! Niciunul nici celălalt dintre copii nu a avut o copilărie lipsită de neplăceri, de ironii, de glume proaste. Parte cea mai tragică a fost când "blondul" s-a îndrăgostit de o fată şi au ajuns să îşi dorească să se căsătorească. Fata l-a adus la părinţi să îl prezinte, iar aceştia au încremenit când şi-au dat seama că viitorul ginere este chiar primul lor născut, iar fata era sora băiatului!!! Când a intrat pe uşa casei, mama fetei a văzut un tânăr care semăna leit cu soţul său în tinereţe! Blond-roşcat, înalt, frumos...
A fost o situaţie de un tragism teribil. Nu a mai fost, binenţeles, nicio căsătorie. Băiatul a rămas tot în familia în care crescuse, dar a mai fost şi pe la ceilalţi. "Fratele" fetei, cel alături de care crescuse, era negru-tuciuriu, exact ca ceilalţi între care crescuse blondul, adevăratul ei frate...Şi el a rămas la familia care îl crescuse.
Mai ceva decât în telenovele! Şi totul a plecat de la răutatea unei femei fără suflet. Nu ştiu dacă se mai poate spune ceva la această întâmplare care te lasă fără cuvinte...
Ce lucru ingrozitor!! Cred ca ai fost speriata foarte tare...mai ales acum, cind te uiti in urma....chiar poti sa spui ca mina lui Dumnezeu a fost peste voi.
RăspundețiȘtergereE trist cind niste persoane isi bat joc de meseria lor...parca multe din ele n-ar fi mame...
Rodica asa este, dar stiu ca Domnul a avut totul in controlul Sau.
RăspundețiȘtergereAlex dupa cum spui acesta este un adevarat scenariu de film. Unde duce rautatea si ce rani poate provoca....
Cristina, da, dar sincera sa fiu dupa primul soc am simtit o usurare pentru ca fetita pe care o alaptam nu semana cu a mea care o vazusem in sala de nasteri.