Traducerea Cornilescu
Către mai marele cântăreţilor. Un psalm al lui David.
1. Îmi pusesem nădejdea în Domnul,
şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
2. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei;
mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.
3. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.
Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul.
4. Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul,
şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!
5. Doamne Dumnezeule, multe sunt minunile şi planurile Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
6. Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile;
nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.
7. Atunci am zis: "Iată-mă că vin! - în sulul cărţii este scris despre mine -
8. vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.
9. Vestesc îndurarea Ta, în adunareaa cea mare;
iată că nu-mi închid buzele. Tu ştii lucrul acesta, Doamne!
10. Nu ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul Tău şi mântuirea Ta, şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
11. Tu Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale;
ci bunătatea şi credincioşia Ta mă vor păzi întotdeauna.
12. Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns pedepsele pentru nelegiuirile mele; şi nu le mai pot suferi vederea.
Sunt mai multe decât perii capului meu, şi mi se moaie inima.
13. Izbăveşte-mă Doamne! Vino Doamne degrabă în ajutorul meu!
14. Să fie ruşinaţi şi înfruntaţi, toţi cei ce vor să-mi ia viaţa!
Să dea înapoi şi să roşească de ruşine cei ce-mi doresc pierzarea!
15. Să rămână înlemniţi de ruşinea lor, cei ce-mi zic"Ha! Ha!"
16. Să se bucure şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută!
Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: "Mărit să fie Domnul!"
17. Eu sunt sărac şi lipsit, dar Domnul Se gândeşte la mine.
Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!
Amin!
Se afișează postările cu eticheta Promisiune. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Promisiune. Afișați toate postările
luni, 26 ianuarie 2009
sâmbătă, 10 ianuarie 2009
Psalmul 37
Traducerea Cornilescu
Un psalm al lui David.
1. Nu te mânia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
2. căci sunt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.
3. Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, umblă în credincioşie.
4. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
5. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra,
6. El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina,
şi dreptul tău ca soarele la amiază.
7. Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
8. Lasă mânia, părăseşte iuţimea;
nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
9. Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.
10. Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11. Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.
12. Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănnit
şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13. Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.
14. Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare
pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
15. Dar sabia lor intră în însăşi inima lor şi li se sfărâmă arcurile.
16. Mai mult face puţinul celui neprihănit decât belşugul multor răi.
17. Căci braţele celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.
18. Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.
19. Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în zilele de foamete.
20. Dar cei răi pier şi vrăjmaşii Domnului
sunt ca cele mai frumoase păşuni: pier, pier ca fumul.
21. Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi;
dar cel neprihănit este milos, şi dă.
22. Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi.
23. Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;
24. dacă se întâmplă să cadă,
nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
25. Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26. Ci el întotdeauna este milos, şi dă cu împrumut;
şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.
27. Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.
28. Căci Domnul iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită.
29. Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie.
30. Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea
şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
31. Legea Dumnezeului săi este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.
32. Cel rău pândeşte pe cel neprihănit, şi caută să-l omoare.
33. Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui,
şi nu-l osândeşte când vine la judecată.
34. Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa
ca să stăpâneaşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.
35. Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.
36. Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37. Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul de pace are parte de moştenitori.
38. Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, sămânţa celor răi este prăpădită.
39. Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
40. Domnul îi ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentru că se încred în El.
Ammin!
Un psalm al lui David.
1. Nu te mânia pe cei răi, şi nu te uita cu jind la cei ce fac răul;
2. căci sunt cosiţi iute ca iarba, şi se vestejesc ca verdeaţa.
3. Încrede-te în Domnul, şi fă binele; locuieşte în ţară, umblă în credincioşie.
4. Domnul să-ţi fie desfătarea, şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima.
5. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, încrede-te în El şi El va lucra,
6. El va face să strălucească dreptatea ta ca lumina,
şi dreptul tău ca soarele la amiază.
7. Taci înaintea Domnului şi nădăjduieşte în El. Nu te mânia pe cel ce izbuteşte în umbletele lui, pe omul, care îşi vede împlinirea planurilor lui rele.
8. Lasă mânia, părăseşte iuţimea;
nu te supăra, căci supărarea duce numai la rău.
9. Fiindcă cei răi vor fi nimiciţi,
iar cei ce nădăjduiesc în Domnul vor stăpâni ţara.
10. Încă puţină vreme, şi cel rău nu va mai fi;
te vei uita la locul unde era şi nu va mai fi.
11. Cei blânzi moştenesc ţara şi au belşug de pace.
12. Cel rău face la planuri împotriva celui neprihănnit
şi scrâşneşte din dinţi împotriva lui.
13. Domnul râde de cel rău, căci vede că-i vine şi lui ziua.
14. Cei răi trag sabia şi îşi încordează arcul, ca să doboare
pe cel nenorocit şi sărac, ca să junghie pe cei cu inima neprihănită.
15. Dar sabia lor intră în însăşi inima lor şi li se sfărâmă arcurile.
16. Mai mult face puţinul celui neprihănit decât belşugul multor răi.
17. Căci braţele celui rău vor fi zdrobite,
dar Domnul sprijineşte pe cei neprihăniţi.
18. Domnul cunoaşte zilele oamenilor cinstiţi; şi moştenirea lor ţine pe vecie.
19. Ei nu rămân de ruşine în ziua nenorocirii,
ci au de ajuns în zilele de foamete.
20. Dar cei răi pier şi vrăjmaşii Domnului
sunt ca cele mai frumoase păşuni: pier, pier ca fumul.
21. Cel rău ia cu împrumut şi nu dă înapoi;
dar cel neprihănit este milos, şi dă.
22. Căci cei binecuvântaţi de Domnul stăpânesc ţara,
dar cei blestemaţi de El sunt nimiciţi.
23. Domnul întăreşte paşii omului, când Îi place calea lui;
24. dacă se întâmplă să cadă,
nu este doborât de tot, căci Domnul îl apucă de mână.
25. Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit,
nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.
26. Ci el întotdeauna este milos, şi dă cu împrumut;
şi urmaşii lui sunt binecuvântaţi.
27. Depărtează-te de rău, fă binele, şi vei dăinui pe vecie.
28. Căci Domnul iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Lui. Totdeauna ei sunt sub paza Lui, dar sămânţa celor răi este nimicită.
29. Cei neprihăniţi vor stăpâni ţara şi vor locui în ea pe vecie.
30. Gura celui neprihănit vesteşte înţelepciunea
şi limba lui trâmbiţează dreptatea.
31. Legea Dumnezeului săi este în inima lui; şi nu i se clatină paşii.
32. Cel rău pândeşte pe cel neprihănit, şi caută să-l omoare.
33. Dar Domnul nu-l lasă în mâinile lui,
şi nu-l osândeşte când vine la judecată.
34. Nădăjduieşte în Domnul, păzeşte calea Lui, şi El te va înălţa
ca să stăpâneaşti ţara: vei vedea pe cei răi nimiciţi.
35. Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.
36. Dar când am trecut a doua oară, nu mai era acolo;
l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.
37. Uită-te bine la cel fără prihană şi priveşte pe cel fără vicleşug;
căci omul de pace are parte de moştenitori.
38. Dar cei răzvrătiţi sunt nimiciţi cu toţii, sămânţa celor răi este prăpădită.
39. Scăparea celor neprihăniţi vine de la Domnul;
El este ocrotitorul lor la vremea necazului.
40. Domnul îi ajută şi-i izbăveşte; îi izbăveşte de cei răi şi-i scapă,
pentru că se încred în El.
Ammin!
luni, 8 decembrie 2008
"Cu nici un chip nu te voi lasa..."
Preluat cu permisiune de pe blogul Pe Ganduri
În anul 1989 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute.
În mijlocul acestei devastări uriaşe şi a haosului creat, un soţ şi-a lăsat soţia acasă, casa lor fiind încă în picioare şi a alergat la şcoala unde ar fi trebuit să fie fiul său, doar ca să descopere clădirea şcolii în totalitate la pământ… ca o scovergă.
După trauma primului şoc, şi-a amintit promisiunea pe care i-o făcuse cândva fiului său: ”nu contează ce se întâmplă, am să-ţi vin în ajutor, oricând, oriunde”. Şi lacrimi începură să-i curgă şiroaie pe obraji. Îngrozit se uita la grămada de cărămizi şi moloz ce fusese cândva şcoala fiului lui; peisajul părea absolut fără nici o speranţă, dar promisiunea făcută fiului său îl convinse că trebuie să încerce ceva, orice…
La început s-a concentrat să-şi amintească cam pe unde ar fi clasa fiului său, acolo unde îl ducea în fiecare dimineaţă. Şi-a amintit că este undeva într-un colţ în partea dreaptă a clădirii; aşa că alergă acolo şi începu să tragă cu mâinile de cărămizi şi de moloz .
În timp ce săpa şi scotocea printre ruine, alţi părinţi îdureraţi au venit şi au început să strige şi să plângă: ”fiul meu”, sau “fiica mea”… Alţi părinţi au încercat să-l scoată de acolo cu vorbe bune: ”este prea târziu”…, ”toţi sunt morţi, nu are nici un rost”…, ”du-te omule acasă”…, ”trebuie să înţelegi, asta-i realitatea, şi nu putem face nimic”, ”o să-ţi faci numai rău, nu se mai poate face nimic”…
Pentru toţi părinţii însă a avut un singur răspuns: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”. Şi a continuat să caute mai departe printre dărâmături, bucăţică cu bucăţică”.
Şeful departamentului de pompieri, a venit şi el să-l scoată de acolo dintre dărâmături pe motiv că o să fie explozii şi foc şi nu este indicat să umble singur printre resturile de clădiri. “Du-te acasă, o să avem noi grijă să facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tată răspundea exact ca înainte: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”
Poliţia şi-a făcut şi ea treaba şi i-au spus că este prea distrus şi că pune viaţa altora în pericol şi să se ducă acasă… la care din nou a răspuns în acelaşi mod: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?” Dar nimeni nu se gândea sa îl ajute.
Curajos însă continuă să caute printre molozuri pentru că îşi spunea că trebuie să ştie pentru el însuşi: ”ce s-a întâmplat cu baiatul lui, dacă este viu sau mort”.
A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore…, apoi 24 ore…, şi a ajuns la 36 ore… şi încă a continuat … După a 38-a oră a tras de un bloc mai mare şi a auzit vocea fiului sau… A strigat atunci cu toată puterea ce i-a mai rămas: ”Armand”…şi a auzit răspunsul venind înapoi…”Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalţi copii să nu fie îngrijoraţi. Le-am spus că dacă tu eşti în viaţă, tu ai să mă salvezi şi dacă tu mă salvezi pe mine şi ei vor fi salvaţi, că tu mi-ai promis mie că orice s-ar întâmpla tu o să mă cauţi şi o să îmi vii în ajutor, oricând şi oriunde, şi eu nu am uitat, şi tu ai venit tati…tu ai venit!!!”
“Cum este acolo unde eşti tu?” a mai întrebat tatăl îngrijorat?.
“Suntem 14 aici din 33 ciţi eram, tati. Ne este foame şi sete şi ne este tare frică şi… suntem aşa de fericiţi că ne-ai găsit… Când a căzut şcoala a rămas un colţ ca un triunghi unde ne-am refugiat.”
“Vino băiatul meu”… i-a mai zis tatăl.
“Nu tati… lasă să iasă ceilalţi copii prima dată, că eu ştiu că tu mă scoţi pe mine la urmă aşa cum mi-ai promis… orice s-ar întâmpla… şi oricând am nevoie de ajutor!!!"
………………………
M-am gândit că această poveste adevarată este atât de potrivită pentru noi de Crăciun. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult că l-a trimis pe Fiul Său să vină în chip de om, pe pământul nostru plin de păcat, ca să ne aducă salvarea. Acesta este adevăratul motiv al Crăciunului. Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit în lumea noastră urâtă… şi acum ne caută printre murdăriile şi dărâmăturile acestui Babilon modern… ne caută pentru că ne iubeşte şi ne-a promis: ”cu nici un chip nu te voi părăsi…, nu te voi lăsa”. Tot ce mai trebuie să faci este să-l strigi, să te audă unde eşti, ca să te poată scoate afară… Strigă-L astăzi… şi strigă-L ori de câte ori eşti în nevoie…El îţi va răspunde.
Rodica Botan.
În anul 1989 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute.
În mijlocul acestei devastări uriaşe şi a haosului creat, un soţ şi-a lăsat soţia acasă, casa lor fiind încă în picioare şi a alergat la şcoala unde ar fi trebuit să fie fiul său, doar ca să descopere clădirea şcolii în totalitate la pământ… ca o scovergă.
După trauma primului şoc, şi-a amintit promisiunea pe care i-o făcuse cândva fiului său: ”nu contează ce se întâmplă, am să-ţi vin în ajutor, oricând, oriunde”. Şi lacrimi începură să-i curgă şiroaie pe obraji. Îngrozit se uita la grămada de cărămizi şi moloz ce fusese cândva şcoala fiului lui; peisajul părea absolut fără nici o speranţă, dar promisiunea făcută fiului său îl convinse că trebuie să încerce ceva, orice…
La început s-a concentrat să-şi amintească cam pe unde ar fi clasa fiului său, acolo unde îl ducea în fiecare dimineaţă. Şi-a amintit că este undeva într-un colţ în partea dreaptă a clădirii; aşa că alergă acolo şi începu să tragă cu mâinile de cărămizi şi de moloz .
În timp ce săpa şi scotocea printre ruine, alţi părinţi îdureraţi au venit şi au început să strige şi să plângă: ”fiul meu”, sau “fiica mea”… Alţi părinţi au încercat să-l scoată de acolo cu vorbe bune: ”este prea târziu”…, ”toţi sunt morţi, nu are nici un rost”…, ”du-te omule acasă”…, ”trebuie să înţelegi, asta-i realitatea, şi nu putem face nimic”, ”o să-ţi faci numai rău, nu se mai poate face nimic”…
Pentru toţi părinţii însă a avut un singur răspuns: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”. Şi a continuat să caute mai departe printre dărâmături, bucăţică cu bucăţică”.
Şeful departamentului de pompieri, a venit şi el să-l scoată de acolo dintre dărâmături pe motiv că o să fie explozii şi foc şi nu este indicat să umble singur printre resturile de clădiri. “Du-te acasă, o să avem noi grijă să facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tată răspundea exact ca înainte: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”
Poliţia şi-a făcut şi ea treaba şi i-au spus că este prea distrus şi că pune viaţa altora în pericol şi să se ducă acasă… la care din nou a răspuns în acelaşi mod: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?” Dar nimeni nu se gândea sa îl ajute.
Curajos însă continuă să caute printre molozuri pentru că îşi spunea că trebuie să ştie pentru el însuşi: ”ce s-a întâmplat cu baiatul lui, dacă este viu sau mort”.
A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore…, apoi 24 ore…, şi a ajuns la 36 ore… şi încă a continuat … După a 38-a oră a tras de un bloc mai mare şi a auzit vocea fiului sau… A strigat atunci cu toată puterea ce i-a mai rămas: ”Armand”…şi a auzit răspunsul venind înapoi…”Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalţi copii să nu fie îngrijoraţi. Le-am spus că dacă tu eşti în viaţă, tu ai să mă salvezi şi dacă tu mă salvezi pe mine şi ei vor fi salvaţi, că tu mi-ai promis mie că orice s-ar întâmpla tu o să mă cauţi şi o să îmi vii în ajutor, oricând şi oriunde, şi eu nu am uitat, şi tu ai venit tati…tu ai venit!!!”
“Cum este acolo unde eşti tu?” a mai întrebat tatăl îngrijorat?.
“Suntem 14 aici din 33 ciţi eram, tati. Ne este foame şi sete şi ne este tare frică şi… suntem aşa de fericiţi că ne-ai găsit… Când a căzut şcoala a rămas un colţ ca un triunghi unde ne-am refugiat.”
“Vino băiatul meu”… i-a mai zis tatăl.
“Nu tati… lasă să iasă ceilalţi copii prima dată, că eu ştiu că tu mă scoţi pe mine la urmă aşa cum mi-ai promis… orice s-ar întâmpla… şi oricând am nevoie de ajutor!!!"
………………………
M-am gândit că această poveste adevarată este atât de potrivită pentru noi de Crăciun. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult că l-a trimis pe Fiul Său să vină în chip de om, pe pământul nostru plin de păcat, ca să ne aducă salvarea. Acesta este adevăratul motiv al Crăciunului. Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit în lumea noastră urâtă… şi acum ne caută printre murdăriile şi dărâmăturile acestui Babilon modern… ne caută pentru că ne iubeşte şi ne-a promis: ”cu nici un chip nu te voi părăsi…, nu te voi lăsa”. Tot ce mai trebuie să faci este să-l strigi, să te audă unde eşti, ca să te poată scoate afară… Strigă-L astăzi… şi strigă-L ori de câte ori eşti în nevoie…El îţi va răspunde.
Rodica Botan.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)