Traducerea Cornilescu
Către mai marele cântăreţilor. Cântarea fiilor lui Core.
1. Cum doreşte un cerb izvoarele de apă,
aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!
2. Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu;
când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?
3. Cu lacrimi mă hrănesc zi şi noapte, când mi se zice fără încetare:
"Unde este Dumnezeul tău?"
4. Mi-aduc aminte, şi-mi vărs tot focul inimii mele în mine,
când mă gândesc cum mergeam înconjurat de mulţime,
şi cum înaintam în fruntea ei spre Casa lui Dumnezeu,
în mijlocul strigătelor de bucurie şi mulţumire a unei mulţimi în sărbătoare.
5. Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înlauntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea si Dumnezeul meu.
6. Îmi este mâhnit sufletul în mine, Dumnezeule;
de aceea la Tine mă gândesc din ţara Iordanului,
din Hermon şi din muntele Miţear.
7. Un val cheamă un alt val, la vuietul căderii apelor Tale;
toate talazurile şi valurile Tale trec peste mine.
8. Ziua, Domnul îmi dădea îndurarea Lui, iar noaptea, cântam laudele Lui
şi înălţam o rugăciune Dumnezeului vieţii mele.
9. De aceea, zic lui Dumnezeu, Stânca mea: "Pentru ce mă uiţi?
Pentru ce trebuie să umblu plin de întristare, sub apăsarea vrăjmaşului?"
10. Parcă mi se sfărâma oasele cu sabia când mă batjocoresc vrajmaşii mei, şi-mi zic neîncetat: "Unde este Dumnezeul tău?"
11. Pentru ce te mâhneşti şi gemi înlăuntrul meu?
Nădăjduieşte în Dumnezeu, căci iarăşi Îl voi lăuda;
El este mântuirea mea şi Dumnezeul meu.
Amin!
Se afișează postările cu eticheta Fiu. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Fiu. Afișați toate postările
joi, 5 februarie 2009
duminică, 11 ianuarie 2009
Drumuri necunoscute (IV)
"Căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta!" Iosua 3.4
Predici însemnate Nr. 1
de Charles Haddon Spurgeon
DRUMURI NECUNOSCUTE (I)
DRUMURI NECUNOSCUTE (II)
DRUMURI NECUNOSCUTE (III)
(Continuare)
O Aşteptare Înfrigurată
Înaintea noastră curge râul plin de maluri; dincolo de râu ne aşteaptă luptă şi vrăjmăşie; să ne ridicăm inima către Domnul Dumnezeu şi să ne încredem în El.
Ce se va întâmpla? Ei bine, VOM VEDEA CĂ DUMNEZEU CEL VIU ESTE CU NOI. Aţi băgat de seamă ce scrie Iosua în versetul 10: "Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru".
Oamenii acestei lumi nu au un Dumnezeu viu. Abia pot răbda să audă ceva despre Dumnezeu; ei au să-ţi vorbească despre fire, de puterile firii, de legile firii şi aşa mai departe. Ei au alungat pe Dumnezeu din înţelepciunea lor.
Mă tem că sunt unii care îşi zic creştini, dar care rareori recunosc braţul Dumnezeului celui viu.
Credinciosule încercat, care dai de un necaz nou, află că este un Dumnezeu viu, un Dumnezeu care lucrează, un Dumnezeu care vine în ajutorul poporului Său şi chiar îi apără pricina. Noi nu avem un Dumnezeu care aude şi apoi nu vrea să pună mâna să ajute pe ai Lui; care să Se uite la noi şi apoi să nu ne vină în ajutor. Poate că ai fi mers mai departe cu încercarea ta, fără să ştii ce ai aflat acum şi anume că: Dumnezeul căruia Îi slujeşti, te va izbăvi cu mână tare şi cu braţ puternic.
ORICE LUCRU CARE NE ÎNLESNEŞTE SĂ VEDEM PE DUMNEZEUL NOSTRU, FACE SĂ-L SUFERIM. Chiar focul cuptorului aprins este o lumină de preţ, dacă nu avem alta care să ne poată descoperi pe Cel de al patrulea, care este asemenea unui Fiu al lui Dumnezeu. Face să calci pe cărbuni aprinşi, ca astfel să ai a face şi să vezi pe Acel ins tainic, dar iubit.
Ce se va întâmpla în urmă? Se prea poate ca greutatea sa piară din calea ta, în chip cu totul minunat. Atunci când copiii lui Israel au văcut pe Dumnezeul cel viu, au văzut ceva cu totul nou şi minunat. Marea Roşie, în adevăr, se uscase, însă acest neam de oameni nu văzuse lucrul acesta. Uscarea Iordanului era ceva cu totul nou pentru ei.
În scurta mea viaţă, am văzut multe lucruri deosebite şi însemnate, dar nu le mai pot istorisi acum. Cineva a scris despre "Banca Credinţei". Un om care a citit acea carte, a zis că este "Banca Prostiei". Eu însă sunt de altă părere. Gândesc că sunt istorisite acolo multe lucruri pe care orice creştin le-ar putea scrie şi cred că, dacă mulţi dintre noi şi-ar istorisi viaţa, ar găsi lucruri atât de minunate. Dacă unii ar zice: "Nu le putem da crezare, nu le putem primi, sunt prea înflorite", noi le ştim totuşi adevărate.
Multe scrieri închipuite nu sunt nici pe jumătate aşa de pline de învăţătură, cum sunt vieţile creştinilor, dacă acestea ar fi fost scrise.
Dumnezeu lucrează în atâtea şi atâtea chipuri, câte nici prin minte nu le poate trece acelora care înţeleg cel mai bine ce s-ar putea întâmpla.
Dacă nu ştii ce are să se întâmple, să ştii totuşi că atunci când va veni un necaz, va veni şi un har, care va înghiţi necazul. "Râul s-a revărsat", zici tu, "iată-l înaintând mereu, a trecut peste măsuri!" Este şi nu este, fiindcă iată! când ajungi lângă el, a şi pierit.
Suflet plin de întristare,
Te încrede-n Dumnezeu!
Când te afli în clipe grele,
El încearcă gândul tău.
Până acum, lucrurile au mers bine şi tot aşa vor merge până la sfârşit. Adu-ţi aminte că nu avem a face cu un Dumnezeu care este schimbător. Dumnezeul copilăriei noastre, care ne-a fost ca o doică atunci când nu puteam să facem nimic, ne va părăsi oare când ajungem la a doua copilărie, care este bătrâneţea? Nicidecum! Acel care ne-a iubit înainte de întemeierea lumii, ne va părăsi oare când suntem în primejdie? Nu se poate! "Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să nu aibă grijă, să nu aibă milă de rodul pântecului ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip" Isaia 49.15.
Fii încredinţat că Dumnezeu are la îndemână avuţii de care n-ai visat, iar greutăţile din calea ta îţi vor face cu putinţă să vezi mai mult din puterea şi harul Domnului.
În fiecare zi, Dumnezeu aruncă ocara asupra lui Satan şi zice: "Iată copilul Meu; astăzi îl pun într-un loc nou; încearcă, dacă esti în stare, să-l birui!" Mâine, Dumnezeu îi va arunca aceeasi ocară şi tot astfel până când socoteşte El necesar, până la capăt.
Poate că necazul care te-a ajuns, ţi s-a întâmplat fiindcă Satan a zis lui Dumnezeu: "Întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ceea ce are el şi sunt încredinţat că te va blestema în faţă" Iov 1.11; dar Dumnezeu zice: "Încearcă-l", numai cu gândul ca să fie slăvit, arătând că, prin harul lui Dumnezeu, slăbiciunea noastră biruieşte puterea iadului.
Adeseori, un necaz din care am scăpat, ajunge ca ceva al nostru şi când dăm de alt necaz, privim înapoi spre el şi: "Nu mi-e frică; Dumnezeul cel viu care m-a ajutat atunci, mă poate ajuta şi acum!"
Cât de mult trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru necazurile mari, pentru că cele ce vor veni, vor fi mai mici faţă de el.
Dumnezeu ne-a adus peste Iordan.Vom izgoni vrăjmaşii dinaintea noastră, căci Cel care desprate Iordanul, este un Dumnezeu la care nimic nu este cu neputinţă.
Bucuraţi-vă deci, iubiţilor, dacă Dumnezeu vă încearcă într-un chip ciudat; El vă încearcă puterea braţelor şi le face tari pentru isprăvi mai mari; ca nişte luptători sfinţi ce sunteţi, vă veţi lupta în chip minunat, înconjuraţi fiind de norul de martori care stau împrejur.
Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, fiindcă Domnul vă pregăteşte ca să-I slăviţi şi mai bine Numele.
Şi în sfârşit, ceva mai bun decât toate şi care place mai mult ca toate copiilor lui Dumnezeu: tot ce se va întâmpla, va înălţa pe Domnul Isus Hristos în ochii noşrti!
În ziua când Israel a trecut râul, Dumnezeu a început să înalţe pe Iosua în ochii poporului; tot aşa, când noi începem a trece prin apele adânci ale necazului, cum mai înalţă Dumnezeu pe Fiul Său - ISUS - în ochii noştri!
Domnul Isus Hristos este foarte preţios pentru orice copil al lui Dumnezeu, însă pentru cei încercaţi, El este nespus de preţios.
Voi aceia cu care El a rămas când toţi v-au părăsit, ştiţi ce prieten preţios este El!
Voi, care aţi fost îngrijiţi de El când vi se vedeau oasele prin piele, ştiţi ce doctor bun este El!
Voi, care aţi fost ajutaţi, hrăniţi, călăuziţi de El când totul în jur era o pustie, ştiţi ce păstor bun este El!
Voi, care aţi fost aproape de moarte şi aţi început să vedeţi lucrurile pierind încet-încet din ochii voştri, ştiţi în ce chip binecuvântat este El NEMURIREA şi VIAŢA şi ce plinătate locuieşte în El, care poate să umple sufletul, când toate bucuriile firii s-au dus.
O, Doamne Dumnezeule! Dacă lucrul acesta va înalţa pe Domnul Isus Hristos, fă ceea ce vrei Tu cu poporul Tău!
Niciunul din noi n-ar vrea să şovăie şi să nu ia crucea, când lucrul acesta ar mări Numele Domnului Isus Hristos.
Pentru alt lucru n-am vorbi atît, dar pentru slava Domnului Isus, pentru mărirea Lui, dacă ne dai putere, nu ne temem să ne dăm şi viaţa.
ORICE PENTRU DOMNUL ISUS! TOTUL PENTRU DOMNUL ISUS!
Inima ta nu spune tot aşa, drag cititor_ Ştiu că da, dacă, eşti credincios Mântuitorului şi de aceea ai să iei crucea de curând sosită, ai să pui mâna pe armele cele noi ale lupte, care abia acum începe, ai să iei uneltele noi cu care să lucrezi în alt ungher al viei Domnului, cu toate că tu "N-ai mai trecut pe drumul acesta."
Dacă lucrul acesta este pentru slava Domnului isus Hristos, când este vorba să înaintăm, cine vrea să hoinărească?
"Înainte!" deci, este cuvântul meu astăzi, pentru toţi ostaşii Domnului Isus!
Tu, Dumnezeul nostru arată-ne calea!
Amin!
Predici însemnate Nr. 1
de Charles Haddon Spurgeon
DRUMURI NECUNOSCUTE (I)
DRUMURI NECUNOSCUTE (II)
DRUMURI NECUNOSCUTE (III)
(Continuare)
O Aşteptare Înfrigurată
Înaintea noastră curge râul plin de maluri; dincolo de râu ne aşteaptă luptă şi vrăjmăşie; să ne ridicăm inima către Domnul Dumnezeu şi să ne încredem în El.
Ce se va întâmpla? Ei bine, VOM VEDEA CĂ DUMNEZEU CEL VIU ESTE CU NOI. Aţi băgat de seamă ce scrie Iosua în versetul 10: "Prin aceasta veţi cunoaşte că Dumnezeul cel viu este în mijlocul vostru".
Oamenii acestei lumi nu au un Dumnezeu viu. Abia pot răbda să audă ceva despre Dumnezeu; ei au să-ţi vorbească despre fire, de puterile firii, de legile firii şi aşa mai departe. Ei au alungat pe Dumnezeu din înţelepciunea lor.
Mă tem că sunt unii care îşi zic creştini, dar care rareori recunosc braţul Dumnezeului celui viu.
Credinciosule încercat, care dai de un necaz nou, află că este un Dumnezeu viu, un Dumnezeu care lucrează, un Dumnezeu care vine în ajutorul poporului Său şi chiar îi apără pricina. Noi nu avem un Dumnezeu care aude şi apoi nu vrea să pună mâna să ajute pe ai Lui; care să Se uite la noi şi apoi să nu ne vină în ajutor. Poate că ai fi mers mai departe cu încercarea ta, fără să ştii ce ai aflat acum şi anume că: Dumnezeul căruia Îi slujeşti, te va izbăvi cu mână tare şi cu braţ puternic.
ORICE LUCRU CARE NE ÎNLESNEŞTE SĂ VEDEM PE DUMNEZEUL NOSTRU, FACE SĂ-L SUFERIM. Chiar focul cuptorului aprins este o lumină de preţ, dacă nu avem alta care să ne poată descoperi pe Cel de al patrulea, care este asemenea unui Fiu al lui Dumnezeu. Face să calci pe cărbuni aprinşi, ca astfel să ai a face şi să vezi pe Acel ins tainic, dar iubit.
Ce se va întâmpla în urmă? Se prea poate ca greutatea sa piară din calea ta, în chip cu totul minunat. Atunci când copiii lui Israel au văcut pe Dumnezeul cel viu, au văzut ceva cu totul nou şi minunat. Marea Roşie, în adevăr, se uscase, însă acest neam de oameni nu văzuse lucrul acesta. Uscarea Iordanului era ceva cu totul nou pentru ei.
În scurta mea viaţă, am văzut multe lucruri deosebite şi însemnate, dar nu le mai pot istorisi acum. Cineva a scris despre "Banca Credinţei". Un om care a citit acea carte, a zis că este "Banca Prostiei". Eu însă sunt de altă părere. Gândesc că sunt istorisite acolo multe lucruri pe care orice creştin le-ar putea scrie şi cred că, dacă mulţi dintre noi şi-ar istorisi viaţa, ar găsi lucruri atât de minunate. Dacă unii ar zice: "Nu le putem da crezare, nu le putem primi, sunt prea înflorite", noi le ştim totuşi adevărate.
Multe scrieri închipuite nu sunt nici pe jumătate aşa de pline de învăţătură, cum sunt vieţile creştinilor, dacă acestea ar fi fost scrise.
Dumnezeu lucrează în atâtea şi atâtea chipuri, câte nici prin minte nu le poate trece acelora care înţeleg cel mai bine ce s-ar putea întâmpla.
Dacă nu ştii ce are să se întâmple, să ştii totuşi că atunci când va veni un necaz, va veni şi un har, care va înghiţi necazul. "Râul s-a revărsat", zici tu, "iată-l înaintând mereu, a trecut peste măsuri!" Este şi nu este, fiindcă iată! când ajungi lângă el, a şi pierit.
Suflet plin de întristare,
Te încrede-n Dumnezeu!
Când te afli în clipe grele,
El încearcă gândul tău.
Până acum, lucrurile au mers bine şi tot aşa vor merge până la sfârşit. Adu-ţi aminte că nu avem a face cu un Dumnezeu care este schimbător. Dumnezeul copilăriei noastre, care ne-a fost ca o doică atunci când nu puteam să facem nimic, ne va părăsi oare când ajungem la a doua copilărie, care este bătrâneţea? Nicidecum! Acel care ne-a iubit înainte de întemeierea lumii, ne va părăsi oare când suntem în primejdie? Nu se poate! "Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să nu aibă grijă, să nu aibă milă de rodul pântecului ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip" Isaia 49.15.
Fii încredinţat că Dumnezeu are la îndemână avuţii de care n-ai visat, iar greutăţile din calea ta îţi vor face cu putinţă să vezi mai mult din puterea şi harul Domnului.
În fiecare zi, Dumnezeu aruncă ocara asupra lui Satan şi zice: "Iată copilul Meu; astăzi îl pun într-un loc nou; încearcă, dacă esti în stare, să-l birui!" Mâine, Dumnezeu îi va arunca aceeasi ocară şi tot astfel până când socoteşte El necesar, până la capăt.
Poate că necazul care te-a ajuns, ţi s-a întâmplat fiindcă Satan a zis lui Dumnezeu: "Întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ceea ce are el şi sunt încredinţat că te va blestema în faţă" Iov 1.11; dar Dumnezeu zice: "Încearcă-l", numai cu gândul ca să fie slăvit, arătând că, prin harul lui Dumnezeu, slăbiciunea noastră biruieşte puterea iadului.
Adeseori, un necaz din care am scăpat, ajunge ca ceva al nostru şi când dăm de alt necaz, privim înapoi spre el şi: "Nu mi-e frică; Dumnezeul cel viu care m-a ajutat atunci, mă poate ajuta şi acum!"
Cât de mult trebuie să mulţumim lui Dumnezeu pentru necazurile mari, pentru că cele ce vor veni, vor fi mai mici faţă de el.
Dumnezeu ne-a adus peste Iordan.Vom izgoni vrăjmaşii dinaintea noastră, căci Cel care desprate Iordanul, este un Dumnezeu la care nimic nu este cu neputinţă.
Bucuraţi-vă deci, iubiţilor, dacă Dumnezeu vă încearcă într-un chip ciudat; El vă încearcă puterea braţelor şi le face tari pentru isprăvi mai mari; ca nişte luptători sfinţi ce sunteţi, vă veţi lupta în chip minunat, înconjuraţi fiind de norul de martori care stau împrejur.
Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, fiindcă Domnul vă pregăteşte ca să-I slăviţi şi mai bine Numele.
Şi în sfârşit, ceva mai bun decât toate şi care place mai mult ca toate copiilor lui Dumnezeu: tot ce se va întâmpla, va înălţa pe Domnul Isus Hristos în ochii noşrti!
În ziua când Israel a trecut râul, Dumnezeu a început să înalţe pe Iosua în ochii poporului; tot aşa, când noi începem a trece prin apele adânci ale necazului, cum mai înalţă Dumnezeu pe Fiul Său - ISUS - în ochii noştri!
Domnul Isus Hristos este foarte preţios pentru orice copil al lui Dumnezeu, însă pentru cei încercaţi, El este nespus de preţios.
Voi aceia cu care El a rămas când toţi v-au părăsit, ştiţi ce prieten preţios este El!
Voi, care aţi fost îngrijiţi de El când vi se vedeau oasele prin piele, ştiţi ce doctor bun este El!
Voi, care aţi fost ajutaţi, hrăniţi, călăuziţi de El când totul în jur era o pustie, ştiţi ce păstor bun este El!
Voi, care aţi fost aproape de moarte şi aţi început să vedeţi lucrurile pierind încet-încet din ochii voştri, ştiţi în ce chip binecuvântat este El NEMURIREA şi VIAŢA şi ce plinătate locuieşte în El, care poate să umple sufletul, când toate bucuriile firii s-au dus.
O, Doamne Dumnezeule! Dacă lucrul acesta va înalţa pe Domnul Isus Hristos, fă ceea ce vrei Tu cu poporul Tău!
Niciunul din noi n-ar vrea să şovăie şi să nu ia crucea, când lucrul acesta ar mări Numele Domnului Isus Hristos.
Pentru alt lucru n-am vorbi atît, dar pentru slava Domnului Isus, pentru mărirea Lui, dacă ne dai putere, nu ne temem să ne dăm şi viaţa.
ORICE PENTRU DOMNUL ISUS! TOTUL PENTRU DOMNUL ISUS!
Inima ta nu spune tot aşa, drag cititor_ Ştiu că da, dacă, eşti credincios Mântuitorului şi de aceea ai să iei crucea de curând sosită, ai să pui mâna pe armele cele noi ale lupte, care abia acum începe, ai să iei uneltele noi cu care să lucrezi în alt ungher al viei Domnului, cu toate că tu "N-ai mai trecut pe drumul acesta."
Dacă lucrul acesta este pentru slava Domnului isus Hristos, când este vorba să înaintăm, cine vrea să hoinărească?
"Înainte!" deci, este cuvântul meu astăzi, pentru toţi ostaşii Domnului Isus!
Tu, Dumnezeul nostru arată-ne calea!
Amin!
duminică, 4 ianuarie 2009
Un musulman irakian convertit la crestinism.
Nasseh Abdulkarim un profesor de 36 ani din Irak a scris cărţi critice la adresa islamului din cauza aceasta primind ameninţări cu moartea. A fost nevoit să părăsească Irakul şi din anul 2007 trăieşte în Elveţia ca refugiat politic. L-a primit pe Domnul Isus în inimă - un musulman care trece la creştinism este automat condamnat la moarte.
Despre islam el spune că este o religie care întotdeauna a fost plină de vărsare de sânge şi terorism (răpirile, crimele, mutilările corporale etc., sunt frecvente).
Dialogul este considerat de ei a fi drept slăbiciune iar islamizarea se desfăşoară după o anumită strategie. Musulmanii nu vorbesc deschis despre acest lucru de aceea nu se poate afla nimic despre aceste planuri decât prin infiltrarea în diferitele cercuri de arabi.
Toate acestea el le spune acum fiind conştient că oricând poate fi lichidat, dar credinţa în Domnul Isus l-a eliberat de teamă.
Mai multe despre el se poate afla aici şi aici precum şi în Revista "Strigătul de la Miezul Nopţii" nr.11 din 2008.
Despre un alt caz de convertire de la islam la creştinism - băiatul unui lider hamas care a activat chiar el o vreme ca şi conducător al unei organizaţii de tineret în cadrul Hamas - puteţi citi pe blogul "Pe Ganduri":
http://rodicabotan.blogspot.com/2009/01/escape-from-hamas.html;
Despre islam el spune că este o religie care întotdeauna a fost plină de vărsare de sânge şi terorism (răpirile, crimele, mutilările corporale etc., sunt frecvente).
Dialogul este considerat de ei a fi drept slăbiciune iar islamizarea se desfăşoară după o anumită strategie. Musulmanii nu vorbesc deschis despre acest lucru de aceea nu se poate afla nimic despre aceste planuri decât prin infiltrarea în diferitele cercuri de arabi.
Toate acestea el le spune acum fiind conştient că oricând poate fi lichidat, dar credinţa în Domnul Isus l-a eliberat de teamă.
Mai multe despre el se poate afla aici şi aici precum şi în Revista "Strigătul de la Miezul Nopţii" nr.11 din 2008.
Despre un alt caz de convertire de la islam la creştinism - băiatul unui lider hamas care a activat chiar el o vreme ca şi conducător al unei organizaţii de tineret în cadrul Hamas - puteţi citi pe blogul "Pe Ganduri":
http://rodicabotan.blogspot.com/2009/01/escape-from-hamas.html;
sâmbătă, 3 ianuarie 2009
Zece porunci pentru nurori
1. Arată-te binevoitoare faţă de soacra ta, fără frică sau aroganţă.
2. Nu uita niciodată că ea este mama soţului tău, chiar dacă uneori îţi este străină şi nu tocmai simpatică.
3. Nu fi prea mândră ca să o rogi ceva şi nu uita niciodată să-i mulţumeşti.
4. Nu considera niciodată ajutorul pe care ţi-l dă mama-soacră ca pe ceva normal, ci ca pe un dar.
5. Fă-i din când în când câte o mică bucurie, fie printr-un cuvânt bun, fie dăruindu-i un cadou mic care nici măcar nu trebuie să coste mult.
6. Caută-i întotdeauna părţile bune, iar pe cele mai puţin bune fă-te că nu le vezi şi nu le auzi.
7. Vorbeşte adesea cu soacra ta despre toate lucrurile, chiar şi despre cele prin care ea te răneşte.
8. Educă-ţi copiii în aşa fel încât să-şi iubească bunica.
9. Locuieşte cu ea sub acelaşi acoperiş numai dacă nu există nici o altă posibilitate.
10. Nu o invidia pentru că fiul ei o iubeşte. Şi tu vei aştepta mai târziu acelaşi lucru de la fiul tău.
Sunt din "Frau und Mutter" (Femeie şi mamă).
2. Nu uita niciodată că ea este mama soţului tău, chiar dacă uneori îţi este străină şi nu tocmai simpatică.
3. Nu fi prea mândră ca să o rogi ceva şi nu uita niciodată să-i mulţumeşti.
4. Nu considera niciodată ajutorul pe care ţi-l dă mama-soacră ca pe ceva normal, ci ca pe un dar.
5. Fă-i din când în când câte o mică bucurie, fie printr-un cuvânt bun, fie dăruindu-i un cadou mic care nici măcar nu trebuie să coste mult.
6. Caută-i întotdeauna părţile bune, iar pe cele mai puţin bune fă-te că nu le vezi şi nu le auzi.
7. Vorbeşte adesea cu soacra ta despre toate lucrurile, chiar şi despre cele prin care ea te răneşte.
8. Educă-ţi copiii în aşa fel încât să-şi iubească bunica.
9. Locuieşte cu ea sub acelaşi acoperiş numai dacă nu există nici o altă posibilitate.
10. Nu o invidia pentru că fiul ei o iubeşte. Şi tu vei aştepta mai târziu acelaşi lucru de la fiul tău.
Sunt din "Frau und Mutter" (Femeie şi mamă).
miercuri, 24 decembrie 2008
Nasterea Domnului
Cu prilejul sărbătorii Naşterii Domnului Isus vreau să urez tuturor vizitatorilor, ca El să vă binecuvânteze şi să vă dea pacea Sa.
Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii".
Isaia 9.6
Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: "Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii".
Isaia 9.6
luni, 8 decembrie 2008
"Cu nici un chip nu te voi lasa..."
Preluat cu permisiune de pe blogul Pe Ganduri
În anul 1989 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute.
În mijlocul acestei devastări uriaşe şi a haosului creat, un soţ şi-a lăsat soţia acasă, casa lor fiind încă în picioare şi a alergat la şcoala unde ar fi trebuit să fie fiul său, doar ca să descopere clădirea şcolii în totalitate la pământ… ca o scovergă.
După trauma primului şoc, şi-a amintit promisiunea pe care i-o făcuse cândva fiului său: ”nu contează ce se întâmplă, am să-ţi vin în ajutor, oricând, oriunde”. Şi lacrimi începură să-i curgă şiroaie pe obraji. Îngrozit se uita la grămada de cărămizi şi moloz ce fusese cândva şcoala fiului lui; peisajul părea absolut fără nici o speranţă, dar promisiunea făcută fiului său îl convinse că trebuie să încerce ceva, orice…
La început s-a concentrat să-şi amintească cam pe unde ar fi clasa fiului său, acolo unde îl ducea în fiecare dimineaţă. Şi-a amintit că este undeva într-un colţ în partea dreaptă a clădirii; aşa că alergă acolo şi începu să tragă cu mâinile de cărămizi şi de moloz .
În timp ce săpa şi scotocea printre ruine, alţi părinţi îdureraţi au venit şi au început să strige şi să plângă: ”fiul meu”, sau “fiica mea”… Alţi părinţi au încercat să-l scoată de acolo cu vorbe bune: ”este prea târziu”…, ”toţi sunt morţi, nu are nici un rost”…, ”du-te omule acasă”…, ”trebuie să înţelegi, asta-i realitatea, şi nu putem face nimic”, ”o să-ţi faci numai rău, nu se mai poate face nimic”…
Pentru toţi părinţii însă a avut un singur răspuns: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”. Şi a continuat să caute mai departe printre dărâmături, bucăţică cu bucăţică”.
Şeful departamentului de pompieri, a venit şi el să-l scoată de acolo dintre dărâmături pe motiv că o să fie explozii şi foc şi nu este indicat să umble singur printre resturile de clădiri. “Du-te acasă, o să avem noi grijă să facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tată răspundea exact ca înainte: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”
Poliţia şi-a făcut şi ea treaba şi i-au spus că este prea distrus şi că pune viaţa altora în pericol şi să se ducă acasă… la care din nou a răspuns în acelaşi mod: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?” Dar nimeni nu se gândea sa îl ajute.
Curajos însă continuă să caute printre molozuri pentru că îşi spunea că trebuie să ştie pentru el însuşi: ”ce s-a întâmplat cu baiatul lui, dacă este viu sau mort”.
A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore…, apoi 24 ore…, şi a ajuns la 36 ore… şi încă a continuat … După a 38-a oră a tras de un bloc mai mare şi a auzit vocea fiului sau… A strigat atunci cu toată puterea ce i-a mai rămas: ”Armand”…şi a auzit răspunsul venind înapoi…”Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalţi copii să nu fie îngrijoraţi. Le-am spus că dacă tu eşti în viaţă, tu ai să mă salvezi şi dacă tu mă salvezi pe mine şi ei vor fi salvaţi, că tu mi-ai promis mie că orice s-ar întâmpla tu o să mă cauţi şi o să îmi vii în ajutor, oricând şi oriunde, şi eu nu am uitat, şi tu ai venit tati…tu ai venit!!!”
“Cum este acolo unde eşti tu?” a mai întrebat tatăl îngrijorat?.
“Suntem 14 aici din 33 ciţi eram, tati. Ne este foame şi sete şi ne este tare frică şi… suntem aşa de fericiţi că ne-ai găsit… Când a căzut şcoala a rămas un colţ ca un triunghi unde ne-am refugiat.”
“Vino băiatul meu”… i-a mai zis tatăl.
“Nu tati… lasă să iasă ceilalţi copii prima dată, că eu ştiu că tu mă scoţi pe mine la urmă aşa cum mi-ai promis… orice s-ar întâmpla… şi oricând am nevoie de ajutor!!!"
………………………
M-am gândit că această poveste adevarată este atât de potrivită pentru noi de Crăciun. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult că l-a trimis pe Fiul Său să vină în chip de om, pe pământul nostru plin de păcat, ca să ne aducă salvarea. Acesta este adevăratul motiv al Crăciunului. Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit în lumea noastră urâtă… şi acum ne caută printre murdăriile şi dărâmăturile acestui Babilon modern… ne caută pentru că ne iubeşte şi ne-a promis: ”cu nici un chip nu te voi părăsi…, nu te voi lăsa”. Tot ce mai trebuie să faci este să-l strigi, să te audă unde eşti, ca să te poată scoate afară… Strigă-L astăzi… şi strigă-L ori de câte ori eşti în nevoie…El îţi va răspunde.
Rodica Botan.
În anul 1989 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute.
În mijlocul acestei devastări uriaşe şi a haosului creat, un soţ şi-a lăsat soţia acasă, casa lor fiind încă în picioare şi a alergat la şcoala unde ar fi trebuit să fie fiul său, doar ca să descopere clădirea şcolii în totalitate la pământ… ca o scovergă.
După trauma primului şoc, şi-a amintit promisiunea pe care i-o făcuse cândva fiului său: ”nu contează ce se întâmplă, am să-ţi vin în ajutor, oricând, oriunde”. Şi lacrimi începură să-i curgă şiroaie pe obraji. Îngrozit se uita la grămada de cărămizi şi moloz ce fusese cândva şcoala fiului lui; peisajul părea absolut fără nici o speranţă, dar promisiunea făcută fiului său îl convinse că trebuie să încerce ceva, orice…
La început s-a concentrat să-şi amintească cam pe unde ar fi clasa fiului său, acolo unde îl ducea în fiecare dimineaţă. Şi-a amintit că este undeva într-un colţ în partea dreaptă a clădirii; aşa că alergă acolo şi începu să tragă cu mâinile de cărămizi şi de moloz .
În timp ce săpa şi scotocea printre ruine, alţi părinţi îdureraţi au venit şi au început să strige şi să plângă: ”fiul meu”, sau “fiica mea”… Alţi părinţi au încercat să-l scoată de acolo cu vorbe bune: ”este prea târziu”…, ”toţi sunt morţi, nu are nici un rost”…, ”du-te omule acasă”…, ”trebuie să înţelegi, asta-i realitatea, şi nu putem face nimic”, ”o să-ţi faci numai rău, nu se mai poate face nimic”…
Pentru toţi părinţii însă a avut un singur răspuns: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”. Şi a continuat să caute mai departe printre dărâmături, bucăţică cu bucăţică”.
Şeful departamentului de pompieri, a venit şi el să-l scoată de acolo dintre dărâmături pe motiv că o să fie explozii şi foc şi nu este indicat să umble singur printre resturile de clădiri. “Du-te acasă, o să avem noi grijă să facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tată răspundea exact ca înainte: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”
Poliţia şi-a făcut şi ea treaba şi i-au spus că este prea distrus şi că pune viaţa altora în pericol şi să se ducă acasă… la care din nou a răspuns în acelaşi mod: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?” Dar nimeni nu se gândea sa îl ajute.
Curajos însă continuă să caute printre molozuri pentru că îşi spunea că trebuie să ştie pentru el însuşi: ”ce s-a întâmplat cu baiatul lui, dacă este viu sau mort”.
A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore…, apoi 24 ore…, şi a ajuns la 36 ore… şi încă a continuat … După a 38-a oră a tras de un bloc mai mare şi a auzit vocea fiului sau… A strigat atunci cu toată puterea ce i-a mai rămas: ”Armand”…şi a auzit răspunsul venind înapoi…”Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalţi copii să nu fie îngrijoraţi. Le-am spus că dacă tu eşti în viaţă, tu ai să mă salvezi şi dacă tu mă salvezi pe mine şi ei vor fi salvaţi, că tu mi-ai promis mie că orice s-ar întâmpla tu o să mă cauţi şi o să îmi vii în ajutor, oricând şi oriunde, şi eu nu am uitat, şi tu ai venit tati…tu ai venit!!!”
“Cum este acolo unde eşti tu?” a mai întrebat tatăl îngrijorat?.
“Suntem 14 aici din 33 ciţi eram, tati. Ne este foame şi sete şi ne este tare frică şi… suntem aşa de fericiţi că ne-ai găsit… Când a căzut şcoala a rămas un colţ ca un triunghi unde ne-am refugiat.”
“Vino băiatul meu”… i-a mai zis tatăl.
“Nu tati… lasă să iasă ceilalţi copii prima dată, că eu ştiu că tu mă scoţi pe mine la urmă aşa cum mi-ai promis… orice s-ar întâmpla… şi oricând am nevoie de ajutor!!!"
………………………
M-am gândit că această poveste adevarată este atât de potrivită pentru noi de Crăciun. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult că l-a trimis pe Fiul Său să vină în chip de om, pe pământul nostru plin de păcat, ca să ne aducă salvarea. Acesta este adevăratul motiv al Crăciunului. Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit în lumea noastră urâtă… şi acum ne caută printre murdăriile şi dărâmăturile acestui Babilon modern… ne caută pentru că ne iubeşte şi ne-a promis: ”cu nici un chip nu te voi părăsi…, nu te voi lăsa”. Tot ce mai trebuie să faci este să-l strigi, să te audă unde eşti, ca să te poată scoate afară… Strigă-L astăzi… şi strigă-L ori de câte ori eşti în nevoie…El îţi va răspunde.
Rodica Botan.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)