Ce trebuie sa facem cand sunt fulgere si trasnete

Rodica a scris pe blogul ei câteva reguli care trebuie ştiute şi respectate în cazul în care se pornesc descărcările electrice. Este bine ca să fie cunoscute de cât mai mulţi.
Rodica a fost electrocutată la 12.000 de volţi şi numai Domnul a făcut minunea ca ea să mai fie astăzi în viaţă.

Reguli în caz că fulgeră…

1. Plănuieşte din vreme evacuarea şi măsurile de protecţie. Când vezi primul fulger sau auzi tunetul, pune planul de urgenţă în aplicare. Acesta este timpul când să te adăposteşti într-o clădire sau propria maşină. Fulgerele de obicei apar înaintea ploii, aşa că nu aştepta să înceapă ploaia înainte de a opri activitatea.

2. Dacă eşti pe afara…încearcă să nu te uzi. Stai departe de locurile înalte. Stai departe de locurile deschise. Depărtează-te de orice lucru de metal, şi asta include conductori electrici, garduri de fier, maşinării, motoare, unelte de lucru, etc . Locuri periculoase de stat în acest timp sunt: în corturi, sub pomi sau în apropierea lor…sau umbrare. Dacă este posibil căutaţi refugiu în clădiri mari, puternice, sau în interiorul unui vehicul, cu ferestrele complet închise.

Dacă fulgeră aproape de tine când eşti afară, trebuie să:

1. Te laşi jos şi să ţii picioarele unul lângă altul, lipite. Puneţi mâinile peste urechi să minimalizezi orice stricăciune s-ar putea să ai la auz din cauza zgomotului.

2. Stai departe de alţi oameni…aproxsimativ 5 m distanţă între tine şi altă persoană.

3. Dacă esti înăuntru…Stai departe de apă. Stai departe de uşi şi ferestre. Nu folosi telefonul. Dă-ţi jos căştile de pe urechi . Închide sau scoate din priză şi stai departe de orice aparat electric, maşina de gătit, de spălat, de uscat, computere, TV, etc.

4. Suspendă orice activitate până când furtuna şi fulgerele au trecut de mai bine de 30 de minute.

5. Dacă o persoană a fost trasnită de fulger…nu vă fie teamă să o atingeţi pentru că nu mai are curent în corp…el s-a scurs. Aplicaţi procedeele de prim ajutor la o persoană electrocutată, dacă aveţi această calificare. Chemaţi la 112 după ajutor.

6. Învăţaţi pe de rost numerele unde puteţi chema în caz de accidente.

Respectaţi regulile de prevenirea accidentelor!
…………………..

Cum trebuie să te comporţi dacă conductori de curent electric (firele de electricitate) au căzut pe maşina în care te afli. Uneori în timpul furtunii sau mişcărilor seismice ori a altor defecţiuni şi accidente, aşa ceva se poate întâmpla.

Dacă maşina nu este în pericol să ia foc, este indicat să stai în maşină până când cineva va decupla curentul şi va fi posibil să te dai jos din maşină fără să fii electrocutat. Dacă însă eşti în pericol şi maşina a luat foc…este important să nu pui un singur picior jos din maşină ci să pui amândouă picioarele împreună. Lipite unul din altul şi să faci salturi la fel cu amândouă picioarele. Pământul este un bun conducător de electricitate şi când încerci să păşeşti…creezi un pozitiv şi un negativ şi…esti Aleluia. Este absolut obligatoriu să te depărtezi sărind aşa cu amândouă picioarele lipite cât mai departe de locul unde se face descărcarea electrică a conductorilor.

Mulţumim Rodica!

Iată că nu este de glumit cu vorbitul la telefon în timp ce fulgeră: vezi aici.

"P" - Poezie ...pentru prieteni

Preluare parţială (modificată puţin) de la Rodicn Botan.
-Cum te numeşti, domnule ?
-Paul Panaitescu
-Şi ce lucrezi ?
-Porţionez peştele pentru preparare: plachie, peşte prăjit, peşti pentru pulverizat...
-Bine, dar ce anume operaţii faci la peştii pentru pulverizare?
-Pun peştele pe plăci, potrivesc plăcile pe plite, pregătesc patru putini pentru peştele prăjit, pulverizez pasta produsă, pun pe pungi.
Continuarea discuţiei şi poezia aici.

"Cu nici un chip nu te voi lasa..."

Preluat cu permisiune de pe blogul Pe Ganduri

În anul 1989 un cutremur de 8.2 a redus Armenia la ruine, omorând peste 30.000 de oameni în mai puţin de 4 minute.

În mijlocul acestei devastări uriaşe şi a haosului creat, un soţ şi-a lăsat soţia acasă, casa lor fiind încă în picioare şi a alergat la şcoala unde ar fi trebuit să fie fiul său, doar ca să descopere clădirea şcolii în totalitate la pământ… ca o scovergă.

După trauma primului şoc, şi-a amintit promisiunea pe care i-o făcuse cândva fiului său: ”nu contează ce se întâmplă, am să-ţi vin în ajutor, oricând, oriunde”. Şi lacrimi începură să-i curgă şiroaie pe obraji. Îngrozit se uita la grămada de cărămizi şi moloz ce fusese cândva şcoala fiului lui; peisajul părea absolut fără nici o speranţă, dar promisiunea făcută fiului său îl convinse că trebuie să încerce ceva, orice…

La început s-a concentrat să-şi amintească cam pe unde ar fi clasa fiului său, acolo unde îl ducea în fiecare dimineaţă. Şi-a amintit că este undeva într-un colţ în partea dreaptă a clădirii; aşa că alergă acolo şi începu să tragă cu mâinile de cărămizi şi de moloz .

În timp ce săpa şi scotocea printre ruine, alţi părinţi îdureraţi au venit şi au început să strige şi să plângă: ”fiul meu”, sau “fiica mea”… Alţi părinţi au încercat să-l scoată de acolo cu vorbe bune: ”este prea târziu”…, ”toţi sunt morţi, nu are nici un rost”…, ”du-te omule acasă”…, ”trebuie să înţelegi, asta-i realitatea, şi nu putem face nimic”, ”o să-ţi faci numai rău, nu se mai poate face nimic”…

Pentru toţi părinţii însă a avut un singur răspuns: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”. Şi a continuat să caute mai departe printre dărâmături, bucăţică cu bucăţică”.

Şeful departamentului de pompieri, a venit şi el să-l scoată de acolo dintre dărâmături pe motiv că o să fie explozii şi foc şi nu este indicat să umble singur printre resturile de clădiri. “Du-te acasă, o să avem noi grijă să facem tot ce se poate face”. La care iubitorul tată răspundea exact ca înainte: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?”

Poliţia şi-a făcut şi ea treaba şi i-au spus că este prea distrus şi că pune viaţa altora în pericol şi să se ducă acasă… la care din nou a răspuns în acelaşi mod: ”Aveţi de gând să mă ajutaţi, sau nu?” Dar nimeni nu se gândea sa îl ajute.

Curajos însă continuă să caute printre molozuri pentru că îşi spunea că trebuie să ştie pentru el însuşi: ”ce s-a întâmplat cu baiatul lui, dacă este viu sau mort”.

A lucrat singur 8 ore, apoi 12 ore…, apoi 24 ore…, şi a ajuns la 36 ore… şi încă a continuat … După a 38-a oră a tras de un bloc mai mare şi a auzit vocea fiului sau… A strigat atunci cu toată puterea ce i-a mai rămas: ”Armand”…şi a auzit răspunsul venind înapoi…”Tati?! Sunt eu, tati. Le-am spus la ceilalţi copii să nu fie îngrijoraţi. Le-am spus că dacă tu eşti în viaţă, tu ai să mă salvezi şi dacă tu mă salvezi pe mine şi ei vor fi salvaţi, că tu mi-ai promis mie că orice s-ar întâmpla tu o să mă cauţi şi o să îmi vii în ajutor, oricând şi oriunde, şi eu nu am uitat, şi tu ai venit tati…tu ai venit!!!”

“Cum este acolo unde eşti tu?” a mai întrebat tatăl îngrijorat?.
“Suntem 14 aici din 33 ciţi eram, tati. Ne este foame şi sete şi ne este tare frică şi… suntem aşa de fericiţi că ne-ai găsit… Când a căzut şcoala a rămas un colţ ca un triunghi unde ne-am refugiat.”

“Vino băiatul meu”… i-a mai zis tatăl.

“Nu tati… lasă să iasă ceilalţi copii prima dată, că eu ştiu că tu mă scoţi pe mine la urmă aşa cum mi-ai promis… orice s-ar întâmpla… şi oricând am nevoie de ajutor!!!"
………………………

M-am gândit că această poveste adevarată este atât de potrivită pentru noi de Crăciun. Dumnezeu ne-a iubit atât de mult că l-a trimis pe Fiul Său să vină în chip de om, pe pământul nostru plin de păcat, ca să ne aducă salvarea. Acesta este adevăratul motiv al Crăciunului. Din dragoste pentru noi Domnul Isus a venit în lumea noastră urâtă… şi acum ne caută printre murdăriile şi dărâmăturile acestui Babilon modern… ne caută pentru că ne iubeşte şi ne-a promis: ”cu nici un chip nu te voi părăsi…, nu te voi lăsa”. Tot ce mai trebuie să faci este să-l strigi, să te audă unde eşti, ca să te poată scoate afară… Strigă-L astăzi… şi strigă-L ori de câte ori eşti în nevoie…El îţi va răspunde.
Rodica Botan.