Mamica mea draga a plecat la Domnul

A doua zi de Crăciun a plecat liniștită Acasă.
După ce mai bine de o lună a suferit mult.
Împlinise 86 ani și împreună cu tăticu a conviețuit 62 ani.
Au avut 10 copii, 45 nepoți, 13 strănepoți (ultimul a venit pe lume chiar în ziua înmormântării ei) și al 14-lea este pe drum.
Am iubit-o cu toții și nu o vom uita niciodată. Și ea ne-a iubit pe fiecare în parte și-i suntem recunoscători pentru dragostea cu care ne-a crescut și pentru educația pe care ne-a dat-o.
L-a iubit pe Domnul din tinerețea ei și acum știm ca a plecat la El iar într-o zi ne vom întâlni cu toții acolo sus, chiar dacă acum, aici pe pământ a rămas un mare gol în lipsa ei.
Toți din familie suntem afectați de despărțirea pentru o vreme de ea dar cel mai mult cu siguranță este tăticu.
Mămică dragă știm că ne vom revedea în slavă!

Psalmul 69

Traducerea Cornilescu

Către mai marele cântăreţilor. De cântat ca şi ”Crinii”. Un psalm al lui David.

1. Scapă-mă, Dumnezeule, căci îmi ameninţă apele viaţa.

2. Mă afund în noroi, şi nu mă pot ţinea;
am căzut în prăpastie, şi dau apele peste mine.

3. Nu mai pot strigând, mi se usucă gâtlejul,
mi se topesc ochii, privind spre Dumnezeul meu.

4. Cei ce mă urăsc fără temei, sunt mai mulţi decât perii capului meu;
ce puternici sunt cei ce vor să mă piardă,
cei ce pe nedrept îmi sunt vrăjmaşi;trebuie să dau înapoi ce n-am furat.

5. Dumnezeule, Tu cunoşti nebunia mea,
şi greşelile mele nu-Ţi sunt ascunse.

6. Să nu rămână de ruşine, din pricina mea,
cei ce nădăjduiesc în Tine, Doamne, Dumnezeul oştirilor!
Să nu roşească de ruşine, din pricina mea,
cei ce Te caută, Dumnezeul lui Israel!

Scoala din Cioca Boca

Update:
Am scris anul trecut un articol despre școala din localitatea Cioca Boca prezentând imagini cu stadiul lucrărilor la acea vreme.
Zilele trecute am facut o nouă vizită acolo și am fotografiat școala după un an și câteva luni.
Da, clădirea școlii este acum ridicată numai că s-au terminat fondurile înainte de acoperiș. Acum vine zăpada și lemnul deja pus la acoperiș se va deteriora dacă rămâne așa.
În interior nu știu cum arată.
Ce mi s-a părut foarte ”interesant” este faptul că acum un an școala avea un gard... parțial, ce a dispărut cu desăvârșire.

Unirea Republicii Moldova cu Romania, tot mai reala.

Incredibil articol aici: Unirea Republicii Moldova cu Romania, tot mai reala.

Scris de politologul rus, Stanislav Belkovski.

Parca din perspectiva asta nu mai este asa de rau ca a castigat Basescu, nu-i asa? Cu un presedinte manevrat de Moscova, asa cum ar fi fost Geoana, as fi considerat "Revolutia" ca inutila. Din Rusia ni s-au tras toate belelele ca popor.

Daca batalia s-ar fi dat intre Basescu si Antonescu, as fi votat clar pentru cel din urma (de unde reiese ca in primul tur pe Antonescu l-am votat). Desi nici Masoneria la carma Romaniei nu ma incanta. De fapt, imi repugna.

Ce sa zic, accept aproape orice impotriva reprezentantului Moscovei. Chiar si incredibila alegere de a-i vota din nou pe vechii securisti. Cine si-ar fi imaginat vreodata?

Desigur, aceasta reintregire a Romaniei Mari are si riscurile ei imense. Si unul din ele este o prezenta mai intensa a Moscovei in spatiul romanesc, tocmai prin faptul ca prin unire importam un numar mare de rusi naturalizati in Moldova. Si din articol reiese ca pe undeva, ar fi si una din variantele agreate de Moscova (cred ca nu le displace deloc crearea unei minoritati ruse cu prezenta in cele doua Camere - pardon, una singura de acum).

Actul de a-l vota pe Basescu s-ar putea sa fie ultima mea licarire de patriotism. Eu unul am obosit, e cazul sa imi vad doar de interesul familiei mele. Oricum sunt nesemnificativ...

Guta Ciucur Vasile (sotul Liei)

P.S. Ma ingrijoreaza tot mai mult cresterea vertiginoasa a numarului de masoni in randul intelectualitatii dar si a politicienilor romani. Si asta in conditiile in care inscrierea in organiztii secrete a politicienilor nostri e interzisa prin Constitutie (pe care desigur ca o vor modifica in concordanta). De fapt, lipsa de reactie e cea care ma ingrijoreaza...

Prepararea borsului sau umplerea borsului

Borșul provine din fermentația tărâțelor de grâu și de porumb, amestecate cu huște sau alți fermenți și apă.
Huște se numesc resturile de tărâțe rămase de la umplerea/prepararea borșului anterior.
Prin prezența tărâțelor, borșul figurează în fruntea alimentelor cu cele mai multe vitamine; este și un dezinfectant al stomacului prin acidul lactic pe care îl are în compoziție.

Avem nevoie de 1/2 kg tărâțe de grâu, 1/2 kg mălai, 1 pahar huște, 2 felii de pâine neagră, 5 - 6 litri apă, o creangă cu frunze de vișin.
Borșul se prepară într-un vas de pământ sau, în lipsă, într-unul de sticlă. Se spală bine vasul, se limpezește, apoi se opărește și se scurge bine până se usucă.
La vasele de pământ, pentru a înlătura orice miros, se afumă cu o cârpă aprinsă, de preferință de in sau cânepă.
După ce vasul a fost pregătit, se umple borșul.
Se amestecă tărâțele de grâu cu mălaiul și se așează în vas.
Se adaugă apă rece atât cât să le cuprindă, pentru ca substanța albuminoasă din tărâțe să se dizolve.
Peste 10 - 15 minute se adaugă apa clocotită și se amestecă bine cu o lingură de lemn cu coada lungă, până când se răcește atât, cât să fie suportabilă în contact cu degetul.
Se adaugă huștele, se amestecă din nou, apoi se introduc feliile de pâine.
(Se pot adăuga 2 - 3 cărbuni stinși, care ajută la limpezirea borșului și care împiedică prinderea unui miros neplăcut, în timp).
Pentru ca borșul să capete un gust mai bun, se adaugă o creangă de vișin cu frunze.
În lipsă de huște, se folosește aluat  dospit de la frământarea pâinii sau drojdie de bere.
Se mai poate prepara borșul pentru prima dată cu o maia formată din 1/2 kg mălai amestecat cu apă fiartă. După  ce s-a răcit, se adaugă 2 - 3 linguri de făină de grâu.
Când borșul este gata, se așează la loc răcoros, vasul fiind acoperit cu o cârpă curată (de preferință tifon) peste care se pune un capac de lemn.
A treia sau a patra zi, când borșul este gata, se strecoară și se toarnă în sticle curate sau într-un borcan și se păstrează la rece.
După ce borșul s-a consumat se poate prepara altul, turnând în vas apă călduță peste huște, amestecându-se bine cu lingura de lemn cu coada lungă.
Când începe să se acrească, se gustă borșul și dacă este destul de acru, se lasă la rece să se limpezească, după care, se toarnă în sticle.
Această operație se poate repeta de două sau trei ori.
Huștele necesare pregătirii unei alte cantități de borș se pot păstra într-un borcan în care se pune pe deasupra apă rece. Se închide cu capac și se ține la rece. Restul huștelor se aruncă, se spală bine vasul, iar cand avem nevoie, preparăm cu ajutorul huștelor păstrate altă cantitate de borș.