Psalmul 17

Traducerea Cornilescu

O rugăciune a lui David.

1. Doamne, ascultă-mi pricina nevinovată, ia aminte la strigătele mele,
pleacă urechea la rugăciunea mea, făcută cu buze neprefăcute!

2. Să se arate dreptatea mea înaintea Ta,
şi să privească ochii Tăi neprihănirea mea!

3. Dacă îmi vei încerca inima, dacă o vei cerceta noaptea,
dacă mă vei încerca, nu vei găsi nimic:
căci ce-mi iese din gură, aceea şi gândesc.

4. Cât priveşte legăturile cu oamenii, eu, după cuvântul buzelor Tale,
mă feresc de calea celor asupritori;

5. paşii mei stau neclintiţi pe cărările tale, şi nu mi se clatină picioarele.

6. Strig către Tine, căci m-asculţi, Dumnezeule!
Pleacă-Ţi urechea spre mine, ascultă cuvântul meu!

7. Arată-Ţi bunătatea Ta cea minunată, Tu, care scapi pe cei ce
caută adăpost, şi-i izbăveşti de potrivnicii lor, prin dreapta Ta!

8. Păzeşte-mă ca lumina ochiului, ocroteşte-mă, la umbra aripilor Tale,

9. de cei răi, care mă prigonesc,
de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.

10. Ei îşi închid inima, au cuvinte semeţe în gură.

11. Se ţin de paşii mei, mă înconjoară chiar,
mă pândesc ca să mă trântească la pământ.

12. Parcă ar fi un leu lacom după pradă,
un pui de leu, care stă la pândă în culcuşul lui.

13. Scoală-Te Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l!
Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!

14. Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta Doamne,
de oamenii lumii acesteia, care îşi au partea lor în viaţa aceasta,
şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile tale.
Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.

15. Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta:
cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

Amin!

Premii primite de la Irina si Marilena

Astazi am primit de la Irina două premii - "pentru minunatele fotografii şi informaţii despre plantele din grădina ei" - zice ea.

1. Premio A la Luz Interior

2. Premio Brillante webmws-award 2008

Clic pe poze pentru detalii.

Am fost plăcut surprinsă şi îi mulţumesc pentru aceste premii şi aşa cum cer regulile acestora, le voi da şi eu altor persoane care m-au încântat cu blogurile lor:

- Elena Valentina - pentru blogul ei cu un design deosebit de frumos;
- Răsvan Cristian - pentru "condeiul" său plin de talent şi umor;
- Daniel Branzei - pentru informaţiile bogate oferite pe blogul său;
- Doru Ted Pope - pentru citirea pe blogul său a Bibliei într-un an;
- Dan Harabula - pentru articolele bune postate;
- Dănuţ Mănăstireanu - pentru publicarea dosarului său de la securitate; atingerea celei mai spinoase probleme din cultele evanghelice;
- Ciprian S. - pentru variaţia temelor de pe blogul său;
- Emanuel Conţac - pentru critica pe text biblic;
- Simplul gand - pentru gândurile frumoase;
- Pe scara cerului - pentru subiectele interesante;
- Kairos - pentru misiunea transculturală pe care o promovează;

Update.
Acum am văzut că am primit aceste premii şi de la Marilena pentru care îi mulţumesc şi ei.
Am mai adăugat câteva bloguri în lista de sus.

Alfa Omega TV

Postul creştin TV Alfa Omega ca să fie recunoscut în grila de programe RDS RCS are nevoie de cât mai multe semnături. Dacă sunteti de acord vă rog să semnaţi o petiţie pe linkul:

http://www.petitieonline.ro/petitie-p69521048.html

Piersicul surpriza

Mă minunam într-un articol mai vechi de florile unuia dintre piersicii din curte.

Nu mică mi-a fost surpriza când am constatat că piersicul meu era de fapt nectarin. Fiind şi singurul de acest fel din grădina mea, acum este şi foarte valoros. Mă bucur că am "rezistat" îndemnurilor soţului de a-l tăia, nectarinul fiind lângă gardul vecinilor. Soţul îşi face probleme din cauza umbrei pe care nectarinul o va proiecta în curtea vecinului când se va face mare. Sper ca vecinul să aprecieze la fel de mult ca şi mine nectarinele. Dacă da, atunci voi împărţi bucuroasă roadele numai pentru a salva pomul. Sau poate voi încerca să-l replantez. Mă voi mai gândi.

Drumuri necunoscute (I)

Din Predici însemnate Nr. 1
de Charles Haddon Spurgeon

"Căci n-aţi mai trecut pe drumul acesta!" Iosua 3.4

Evreii tocmai ieşiseră din Egipt, străbătuseră pustia în lung şi în lat, dar Iordanul încă nu-l trecuseră. Trecerea Iordanului era pentru ei un lucru nou, o greutate nouă; un şir nou de întâmplări le stătea înainte. Şi fiindcă era ceva nou, Domnul, Conducătorul lor, le dăduse porunci noi; iar Iosua şi căpeteniile aveau de lucru să umble prin mulţimea poporului, ca să le transmită îndrumările lui Dumnezeu.
Iubiţii mei, când vom ajunge şi noi în alte împrejurări, să fiţi încredinţaţi că vom primi întotdeauna de la Duhul lui Dumnezeu îndrumări noi; să aşteptăm numai cu credinţă şi să strigăm: "Învaţă-mă, Doamne, calea Ta şi povăţuieşte-mă pe cărarea cea dreaptă!" Psalmul 27.11
Este un lucru foarte însemnat pentru noi care credem în Domnul Isus Hristos, să avem în El o încredere care să nu se zdruncine, să nu se clatine. Când credinţa noastră este slabă, atunci nu numai că ne facem nouă înşine rău, dar şi necinstim pe Dumnezeu. Când ai a face cu un creştin neîncrezător, ai în faţa ta pe unul care lipseşte pe Dumnezeu de slava ce I se cuvine.
Fiindcă Duhul Sfânt strigă cu atâta tărie: "Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu, zice Dumnezeul vostru; vorbiţi bine Ierusalimului" (Isaia 40. 1-2), putem înţelege lămurit că este de neapărată trebuinţă ca sfinţii să fie mângâiaţi şi că a fi lipsiţi de mângâiere este un lucru foarte trist.
Omul a cărui credinţă este neşovăielnică, acela proslăveşte cu adevărat pe Dumnezeu. Este deci ceva foarte însemnat să păstrăm o credinţă tare, căci o încercare aspră pentru credinţa noastră, se va ivi pentru fiecare din noi şi poate că s-a şi ivit. Această nouă schimbare de încercări se datorează trecerii într-un ţinut nou, intrării în împrejurări noi.
În fiecare din noi se ascunde dorinţa de a nu schimba, aşa că ne clădim un cuib şi am dori mult să ne sfârşim zilele în el. Şi chiar dacă nu ne merge tocmai bine, mai degrabă răbdăm relele care ne supără acum, decât să zburăm spre alte zări pe care nu le cunoaştem.
Unora le plac însă schimbările şi mai că ar sări din lac în puţ; mulţi alţii îşi înfig adânc rădăcinile şi se tem să fie sădiţi aiurea. Ziua de faţă o ştim, dar de ziua de mîine ne temem. Cu rătăcirile prin pustie ne-am obişnuit, însă de Iordan ne cutremurăm şi ne îngrozim de uriaşii şi de carele de fier care ne vor ieşi înainte. Nu prea ne plac schimbările, ci am vrea să rămânem pe paiele noastre. Mai cu dragă inimă am vrea să rămânem unde suntem şi să nu mai aflăm nimic nou.
Această atitudine este atât de puternică la unii, încât le-a fost teamă să înveţe lucruri noi. Nu doresc să fie înţărcaţi de laptele copilăriei lor duhovniceşti, cu toate că le este pregătită o hrană tare. În tinereţea lor, ei n-au învăţat unele adevăruri minunate şi astăzi n-ar mai vrea să le înveţe. Ca şi bătrânul despre care scrie Solomon în Eclesiastul 12. 5, ei se tem de orice înălţime. Învăţătura despre alegerea din veşnicie a sfinţilor, ei o văd cât de plină de mângâiere este, totuşi, pentru că n-au auzit-o propovăduită mai înainte, au frică s-o audă şi s-o primească acum.
Am cunoscut oameni care se temeau de adevărurile duhovniceşti; multă vreme ei au fost prada îndoielilor şi temerilor, aşa că, după o vreme, se tem să creadă ceea ce trebuie să creadă şi privesc încrederea ca o mângâiere primejdioasă şi o alungă de la ei. Îndrăzneala sfântă, încrederea tare în Dumnezeu, râvna fierbinte, rugăciunea încrezătoare, toate acestea şi alte binecuvântări sunt lucruri primejdioase pentru sufletele lor fricoase şi, astfel ei le dau mai curând la o parte.
Treptele mai înalte până la care s-au suit unii din copiii lui Dumnezeu, cum sunt de pildă: un
drum deschis până la tronul harului, părtăşia strânsă cu Dumnezeu, pătrunderea în tainele Domnului, toate acestea fraţii noştri le-au socotit prea înalte pentru ei şi prea de preţ, ca să se poată bucura de ele în viaţa de acum, ba chiar au ajuns până acolo, încât să bănuiască pe cei ce mărturiseau că se bucură de ele, că se înşelau singuri, sau că era la ei numai o încredere a firii pământeşti. Fiindcă n-au cules încă struguri din Valea Eşcol, ei nu vor să creadă că se găsesc asemenea roade; fiincă n-au mai trecut pe drumul acesta, ei se îndoiesc dacă se găseşte măcar o cale a sfinţeniei, netulburată de fiarele sălbatice.
Teama de noutate este şi mai puternică în inimile noastre, când este vorba să începem un lucru nou pentru Domnul. Ne obişnuim cu lucrarea pe care o facem, deşi şi aceasta ne era candva necunoscută şi grea; însă, fiindcă am continuat s-o facem, ne-a ajuns acum uşoară; de aceea, când Domnul ne cheamă să facem altceva, ne temem a încerca să facem acel altceva. Ne simţim foarte destoinici pentru lucrul pe care îl facem, când de fapt, ar trebui să ţinem seama că, chiar această destoinicie ne vine de la Dumnezeu (2 Corinteni 3.5) şi că de la noi nu putem să facem ceva; ne este frică să plutim pe mări pe care n-am mai călătorit, deşi Conducătorul corabiei noastre nu dă greş niciodată şi ştie să ne ducă şi prin acele părţi. Ca şi Iona, noi mai degrabă vrem să plecăm la Tars, decât să mărturisim pe Dumnezeu pe străzile Ninivei; ca şi omul lui Dumnezeu de la Horeb, noi ne plângem că suntem gângavi şi greoi la vorbire şi suntem gata să părăsim cinstea de a sluji lui Dumnezeu, dacă putem să scăpăm de răspundere.
Vai fraţii mei, lucrul acesta vine de la firea pământească şi este împotriva credinţei; totuşi, cât de des sunt ispitiţi copiii lui Dumnezeu să facă aşa.
Şi iarăşi, dragii mei, teama aceasta ni se înfăţişează ca o presimţire a unei încercări care va veni; lucrul acesta este foarte obişnuit printre noi şi ne aduce mult necaz.
Câteodată presimţim că vine un timp când vom fi bolnavi. Poate că boala ne şi munceşte din acea clipă şi ne aşteptăm ca durerile noastre să se mărească şi să ajungă de nesuportat. Când pare că se apropie moartea, ne încăpăţânăm, închipuindu-ne că este ceva înspăimântător să pleci din lumea aceasta la Tatăl, cu toate că mii de creştini au trecut înaintea noastră acest râu al morţii şi cu toate că malurile Iordanului au răsunat de mii de strigăte de biruinţă. Oamenii aceştia întârzie însă, tremurând pe mal şi se gândesc că este lucru grozav să mori. Şi astfel, presimţirile că vom suferi, că vom îmbătrâni, că vom muri, ne dau prea ades târcoale, pentru că nu am mai trecut pe drumul acesta.
Multora dintre noi, frica de sărăcie le este foarte chinuitoare, ne temem de neajunsurile bătrâneţei şi ne îngrozim că vom fi părăsiţi de prieteni sau că vom pierde rudele dragi, pe care le iubim din toată inima. Şi toate acestea, fiindcă sunt lucruri noi, slăbesc credinţa noastră.
Dorim să venim în ajutorul tuturor celor ce sunt încercaţi în felul acesta şi nădăjduim că Domnul ne-a trimis să mângâiem pe cei întristaţi ai Lui şi să facem să strălucească feţele celor îndureraţi ai Lui.
Mai întâi vom spune ceva despre mângâiere, apoi despre îndrumare şi în încheiere ceva despre o aşteptare înfrigurată.

Va urma

DRUMURI NECUNOSCUTE (II)

DRUMURI NECUNOSCUTE (III)

DRUMURI NECUNOSCUTE (IV)

Cactus alb

Familia Cactaceae cuprinde peste 2000 de specii. Florile cactuşilor sunt viu colorate de la alb până la diverse nuanţe de roşu, mov, roz, galben. Încă nu am descoperit denumirea ştiinţifică a cactusului pe care îl deţin. Dar floarea lui are un parfum plăcut, foarte puternic în primele ore după înflorire apoi se diminuează treptat.







Nota (de la funlw65):
Dupa ce a postat un set de poze, sotia mea le-a sters accidental. Acum a observat si am postat al doilea set de poze (nu asa frumoase ca primele). Scuze vizitatorilor care au citit deja micul articol si nu au putut vedea pozele.

Psalmul 16

Traducerea Cornilescu

O cântare a lui David.

1. Păzeşte-mă, Dumnezeule, căci în Tine mă încred.

2. Eu zic Domnului: "Tu eşti Domnul meu. Tu eşti singura mea fericire!

3. Sfinţii, care sunt în ţară, oamenii evlavioşi sunt toată plăcerea mea.

4. Idolii se înmulţesc, oamenii aleargă după dumnezei străini,
dar eu n-aduc jertfele lor de sânge, şi nu pun numele lor pe buzele mele.

5. Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu,
Tu îmi îndrepţi sorţul meu.

6. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată.

7. Eu binecuvintez pe Domnul, care mă sfătuieşte,
căci până şi noaptea îmi dă îndemnuri inima.

8. Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei:
când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

9. De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte
şi trupul mi se odihneşte în linişte.

10. Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor,
nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.

11. Îmi vei arăta cărarea vieţii;
înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse
şi desfătări veşnice în dreapta Ta.