duminică, 8 februarie 2009

Despre existenta

Oricine va voi să definească marele mister al existenţei, va vedea că el consistă în împrospătarea continuă a fondului şi păstrarea formelor. Forme vechi de spirit pururea nou.
Mihai Eminescu, Scrieri politice.

Existenţa conştientă înseamnă acţiune conştientă.
Ernst Fischer, Necesitatea artei.

Căci ce e existenţa aceasta dacă nu o înlănţuire de întâmplări, care, toate la un loc, alcătuiesc roman?
Emil Gârleanu, Nuvele, schiţe, însemnări (vol.II).

Întreaga existenţă fiind o veşnică separare şi unire, înseamnă că şi oamenii, contemplând această stare generatoare de nelinişte, vor proceda la rândul lor când prin separare, când prin unire.
J. W. Goethe, Maxime şi reflecţii.

Nimic nu înlocuieşte existenţa.
Andre Maurois, Memorii.

Un om care s-ar îndoi de propria lui existenţă şi-ar dovedi sieşi, prin însăşi îndoiala lui, existenţa.
P. P. Negulescu, Scrieri inedite. Problema cunoaşterii (vol. I).

Existenţa nu poate fi o calitate, adică un fel de a fi, ea este faptul de a fi.
Constantin Noica, Douăzeci şi şapte trepte ale realului.

Tot ce există, există sau în sine sau în altceva.
Baruch Spinoza, Etica demonstrată după metoda geometrică.