Psalmul 62

Traducerea Cornilescu

Către mai marele cântăreţilor. După Iedutun.
Un psalm al lui David.

1. Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul;
de la El îmi vine ajutorul.

2. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare;
nicidecum nu mă voi clătina.

3. Până când vă veţi năpusti asupra unui om,
până când veţi căuta cu toţii să-l doborâţi ca pe un zid gata să cadă,
ca pe un gard gata să se surpe?

4. Da, ei pun la cale să-l doboare din înălţimea lui:
le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -

5. Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu,
căci dela El îmi vine nădejdea.

6. Da, El este Stânca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare:
nicidecum nu mă voi clătina.

7. Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea;
în Dumnezeu este stânca puterii mele, locul meu de adăpost.

8. Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El,
vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -

9. Da, o nimica sunt fiii omului! Minciună sunt fiii oamenilor!
Puşi în cumpănă toţi laolaltă, ar fi mai uşori decât o suflare.

10. Nu vă încredeţi în asuprire,
şi nu vă puneţi nădejdea zadarnică în răpire;
când cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.

11. O dată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că
,,Puterea este a lui Dumnezeu.”

12. A Ta, Doamne, este şi bunătatea,
căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.

Amin!

Psalmul 19

Traducerea Cornilescu

Către mai marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David.

1. Cerurile spun slava lui Dumnezeu,
şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.

2. O zi istoriseşte alteia acest lucru,
o noapte dă de ştire alteia despre El.

3. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte,
al căror sunet să fie auzit:

4. dar răsunetul lor străbate tot pământul,
şi glasul lor merge până la marginile lumii.
În ceruri El a întins un cort soarelui.

5. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă,
se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:

6. răsare la un capăt al cerurilor,
şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt;
nimic nu se ascunde de căldura lui.

7. Legea Domnului este desăvârşită, şi înviorează sufletul;
mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.

8. Orânduirile Domnului sunt fără prihană, şi veselesc inima;
poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii.

9. Frica de Domnul este curată, şi ţine pe vecie;
judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.

10. Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat;
sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.

11. Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele;
pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.

12. Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă?
Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!

13. Pazeşte de asemenea pe robul Tău de mândrie,
ca să nu stăpânească ea peste mine!
Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.

14. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele,
şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea Izbăvitorul meu!

Amin!

Psalmul 18

Traducerea Cornilescu

Către mai marele cântăreţilor.
Un psalm al lui David, robul Domnului. El a spus Domnului cuvintele cântării acesteia, când l-a scăpat Domnul din mâna tuturor vrăjmaşilor săi şi din mâna lui Saul. El a zis:

1. "Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!

2. Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu!
Dumnezeule, Tu eşti stânca mea, în care mă ascund,
scutul meu, tăria care mă scapă, şi întăritura mea!

3. Eu strig: "Lăudat să fie Domnul!" şi sunt izbăvit de vrăjmaşii mei.

4. Mă înconjuraseră legăturile morţii, şi mă îngroziseră râurile pieirii;

5. mă înfăşuraseră legăturile mormântului, şi mă prinseseră laţurile morţii.

6. Dar, în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul, şi am strigat
către Dumnezeul meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi
strigătul meu a ajuns până la El, până la urechile Lui.

7. Atunci s-a zguduit pământul şi s-a cutremurat, temeliile munţilor
s-au mişcat, şi s-au clătinat, pentru că El se mâniase.

8. Din nările Lui se ridica fum, şi un foc mistuitor ieşea din gura Lui:
cărbuni aprinşi ţâşneau din ea.

9. A plecat cerurile, şi s-a pogorât: un nor gros era sub picioarele Lui.

10. Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea plutind pe aripile vântului.

11. Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui,
erau nişte ape întunecoase şi nori negri.

12. Din strălucirea, care se răsfrângea înaintea Lui, ieşeau nori,
care aruncau grindină şi cărbuni de foc.

13. Domnul a tunat în ceruri, Cel Preaînalt a făcut să-I răsune glasul,
cu grindină şi cărbuni de foc.

14. A aruncat săgeţi şi a risipit pe vrăjmaşii mei,
a înmulţit loviturile trăsnetului şi i-a pus pe fugă.

15. Atunci s-a văzut albia apelor, şi s-au descoperit temeliile lumii,
la mustrarea ta, Doamne, la vuietul suflării nărilor Tale.

¤¤¤¤¤

Va continua