Nepoata mea din Bucureşti a primit de ziua ei de la colegi un bonsai. L-am pozat şi m-a încântat cu frumuseţea lui.
sâmbătă, 8 noiembrie 2008
Bonsai
Întotdeauna am admirat bonsaii în vitrine şi în poze. Îmi plac pentru că sunt miniaturi deosebite dar în acelaşi timp parcă mă încearcă şi un sentiment de milă pentru ei gândind oarecum că sunt copaci chinuiţi, înghesuiţi în ghivece.
Nepoata mea din Bucureşti a primit de ziua ei de la colegi un bonsai. L-am pozat şi m-a încântat cu frumuseţea lui.
Nepoata mea din Bucureşti a primit de ziua ei de la colegi un bonsai. L-am pozat şi m-a încântat cu frumuseţea lui.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
frumos foc! mi-ar placea simie unul......hmm,om vedea,poate daca sunt cuminte :))imi aduce Mosul :D. te sarut,Lia
RăspundețiȘtergereSuperb! Cand vad câte unul prin florării, îmi amintesc de pozele cu superbele grădini japoneze, cu acea ordine desavârşită, armonie perfectă între plante, pietre, casă, gard, om, natură. E ceva la acre visez (cu ochii închişi). Aşa ceva la noi nu se poate! Dar încercăm ceea ce se poate face si tot poate fi fain.
RăspundețiȘtergereAm crezut că bonsaiul este un fel de arbore pitic. Dar am citit undeva şi am vazut şi-ntr-un film că bonsaiul poate fi ales dintr-un pui de arbore obişnuit, pe care omul îl determină să rămână pitic, în funcţie de nişte condiţii la care îl obligă. Şi că aşa ceva se obţine foarte greu şi se întreţine greu, după reguli stricte. Aşa o fi? Cred că este interesant să te ocupi de aceste "bijuterii" ale lumii plantelor.
Din cite stiu este o arta japoneza si poti sa il faci din mai multe feluri de plante, nu-i necesar numai de un soi...Fiica mea a avut unul si la- chinuit pina a murit saracu...
RăspundețiȘtergere