Atentie la ASPARTAM!

Am primit un mail despre ucigătorul Aspartam şi doresc să îl citească tot mai mulţi oameni să se poată proteja pe cât posibil de această otravă.

 DULCE-DULCE-DULCE

Numele meu este Aspartam (E 951) şi sunt dulce, dulce, dulce.

Cine sunt eu de fapt? Am o poveste frumoasă, romantică, dar şi plină de suspans şi de succes. Sunt produsul ştiinţei. Dacă nu era ea, eu nu mă năşteam… Ce minunat!

Totul a început de la o bacterie periculoasă pentru oameni. Această bacterie frumoasă a fost după aceea modificată genetic. Bacteria, care este mama mea, a fost hrănită apoi cu deşeuri toxice foarte gustoase.

De fapt, să vă spun sincer, bacteria nu este chiar mama mea, pentru că eu, Aspartam, nu sîut chiar copilul ei, ci… de fapt sunt "rezidurile" acestei bacterii periculoase modificate genetic, ce se hrăneşte cu deşeuri.

Aşa că aş putea spune cu mândrie că tatăl meu este deşeul toxic.. 

La început urma să devin o armă biologică împotriva populaţiei, dar apoi am fost folosit în tot felul de alimente gustoase-gustoase. 

 

Vă miraţi că sunt otravă? Doar sunt dulce, dulce, dulce.

Sunt folosit în toate gumele de mestecat, bomboanele pentru respiraţie şi în multe dulciuri şi băuturi carbogazoase.

Mai am şi alte nume: NutraSweet, Equal, Spoonful, Equal-Measure, Canderel, Benevia, Neotame…

Sunt bun mai ales pentru copii şi în curele de slăbire, pentru că acolo unde sunt eu, nesimţitul de zahăr este eliminat!

Deviza mea: Sugar free!

Sunt extrem de mândru de mine însumi şi vă iubesc mai ales când mestecaţi gumă şi beţi sucuri dietetice.

In Statele Unite sunt foarte popular. Aproape că nu există dulciuri care să nu beneficieze de dulceaţa mea.

Vă rog să aveţi răbdare şi să îmi citiţi succesele cele mai însemnate, extrase din CV-ul meu.

Certific faptul că aceste realizări sunt personale, deşi de multe ori sunt confundat, prin performanţe, cu iodul din sare, cu mercurul din vaccinuri, cu fluorul din pasta de dinţi şi din apă si nu numai.

Macese - fructe

Acum este vremea când se culeg măceşele. Se pot folosi în diverse moduri dar pentru ceai se pun la uscat aşa cum sunt apoi se ţin în pungi de hârtie, pentru iarnă.
Pentru două căni de ceai se pune o mână de măceşe (dacă se vrea mai concentrat se pun mai multe).
Se îndepărtează codiţele şi mustăţile măceşelor şi se pun în apă de seara până dimineaţa, la temperatura camerei, şi dimineaţa se dau într-un clocot (în aceeaşi apă). Se îndulceşte cu zahăr sau miere, după gust.
Este foarte bun pentru rinichi.

Castraveti in otet (pentru iarna)

Aceasta este o reţetă pe care o utilizez de caţiva ani. Am incercat mai multe feluri de a păstra castraveţii pentru iarnă dar la unele nu mi-a plăcut rezultatul iar altele nu au mers. Asa că după mai multe experimentări am rămas la aceasta:

Într-un borcan curat pun câteva crenguţe de mărar înflorit sau verde, aşez castraveţii mici în borcan, tai rondele doi căţei de usturoi şi le dau drumul printre goluri în borcan,

Deasupra pun iarăşi câteva crenguţe de mărar.

Apoi o lingură mică (nu linguriţă) rasă cu sare grunjoasă, şi una plină vârf cu zahăr.

Pun oţet de 9 grade până la marginea de sus a modelului de la fundul borcanului (nu mai mult de două degete).

Umplu apoi borcanul cu apă, îi strâng bine capacul apoi le pun la sterilizat (tine mouse-ul deasupra cuvantului "sterilizat") o jumătate de oră după ce apa începe a clocoti.


Se pot folosi şi castraveţi taiaţi rondele, sau pe lung.
Menţionez că nu pun nici un fel de conservant.

Rosii la borcan, pentru iarna

Aceasta este o reţetă pusă la punct de mine, care o experimentez de câţiva ani şi sunt foarte mulţumită de ea. Ideea mi-a venit când în gradină au răsărit mai multe roşii răzleţe, neplantate de mine, pe care le-am lăsat să crească şi au făcut nişte roşii mici cât corcoduşele. Le foloseam la ciorbe că erau foarte gustoase şi puţin acrişoare dar erau pline de rod şi nu făceam faţă la consumul lor. Atunci m-am gândit să le consev cumva si am încercat aşa.
Am ales roşii bine coapte şi sănătoase, le-am spălat şi apoi pe fiecare în parte le-am înţepat în mai multe locuri şi le-am aşezat în borcan în aşa fel să încapă cât mai multe, dar fără să le presez.
După ce s-a umplut borcanul până sus am pus peste ele o lingură şi un sfert cu zahăr, şi o lingură de sare grunjoasă.



Apoi am umplut borcanul până sus cu apă.


După care am pus capacul (cu filet) şi am strâns bine.
Le-am sterilizat apoi cam 30 minute după ce apa a început să clocotească.
La sterilizare eu de fiecare dată procedez aşa: pun o foaie de ziar împăturită în două pe fundul cratiţei în care fierb borcanele. Apoi înfăşor fiecare borcan în hârtie de ziar, le aşez în cratiţă şi adaug apă cât să stea borcanele maxim trei sferturi scufundate în apă. Focul se porneşte la mic şi când încep să clocotească se mai măreşte o idee. După 30 minute de clocot se opreşte focul dar nu se scot borcanele din cratiţă până nu se răcesc complet. Apoi le pun la păstrare.
Menţionez că nu se foloseşte nici un fel de conservant la această reţetă.

Iarna se pot folosi la orice mâncare şi zeama este o excelentă supă care poate fi consumată aşa cum este sau adăugată la ciorbe.