Pasta de muguri de nuc cu miere

Avem nevoie de 100 g muguri de nuc, 200 ml apă, 150 g miere.
Se spală mugurii de nuc şi se pun la fiert într-un vas acoperit, la foc domol, până când apa scade la jumătate. Se zdrobesc bine, se lasă să se răcească şi se adaugă mierea după care se amestecă bine până la omogenizare.
Compoziţia obţinută se pune într-un vas de sticlă colorată sau de ceramică smălţuită, închis ermetic şi se ţine la rece.
Se administrează copiilor între 3 şi 6 ani câte o linguriţă dimineaţa, celor între 6 şi 9 ani câte o linguriţă dimineaţa şi alta seara, iar de la 9 la 12 ani, câte o linguriţă dimineaţa, la prânz şi seara timp de o lună; toate dozele se dau înainte de masă. Se poate repeta după o lună pauză, atât cât este nevoie. Pentru adulţi se dau 3 linguri pe zi, câte una înaintea meselor principale, o lună da, o lună nu, cât este nevoie.
Stimulează pofta de mâncare, accelerează metabolismul şi ajută la îngrăşare. Prin iodul conţinut în mugurii de nuc şi vitaminele din complexul B, ajută la funcţionarea tiroidei, fiind foarte folositoare atât la prevenirea cât şi în tratarea guşei endemice; de asemenea creşte rezistenţa organismului la infecţii.
Acest preparat este deosebit de bun împotriva lipsei poftei de mâncare, slăbiciunii, oboselii, bolilor nervose de tip astenic, insuficienţelor glandulare şi sexuale.
Compoziţia ţinută peste două trei zile la temperatura camerei sau peste o săptămână la frigider, devine toxic şi trebuie aruncat. Pasta îşi pierde activitatea utilă începând de la 2 până la 12 ore. Ingredientele pot să nu fie tolerate de unele persoane. Pentru aceasta este nevoie de prudenţă şi de la ca la caz, de avizul medicului.
Preparatul este cu atât mai activ cu cât este mai proaspăt. Pentru a evita acţiunea foarte puternica chiar iritantă, este preferabil ca, după preparare, să fie lăsat o oră şi apoi administrat la copiii foarte mici sau debili.

Pasta de feriga cu miere

Rădădina de ferigă (Aspidium filix mas) spălată şi uscată bine (se găseşte la Plafar sau se recoltează de către cunoscători) se pisează mărunt apoi se ia o lingură plină (15 g) de pulbere, se pune într-o ceşcuţă, se adaugă două linguri de miere (40 g) şi se amestecă bine până la omogenizare.
Adulţii vor consuma toată doza, înghiţind câte puţin, în timp de o oră.
Copiii iau doza pe jumătate sau pe sfert, după vârstă.
După trei ore se dă un purgativ.
Se poate repeta după o săptămână.
Pasta are acţiune vermifugă, mai ales împotriva viermilor intestinali plaţi (tenia, solium). Preparatul îşi pierde activitatea utilă după 24 ore de păstrare la frigider sau 3 - 4 ore la temperatura camerei. După câteva zile devine toxic şi trebuie aruncat.
Este indicat numai după ce medicul a pus diagnosticul sau mama copilului a văzut viermişori la copil sau persoana bolnavă i-a văzut la ea însăşi.
Nu se dă la bolnavii care au temperatură crescută şi diabet zaharat.
Cu cât este mai proaspăt preparatul cu atât este mai activ. De aceea, pentru copiii foarte mici sau debili, este bine ca să fie lăsat o oră şi apoi administrat, pentru a evita acţiunea foarte puternică, chiar iritantă.

Petitie impotriva Codex alimentarius

Noul Cod va intra în vigoare pe 31 Decembrie 2009.
Iată, printre altele, ce prevede acest cod:

• suplimentele alimentare nu se vor mai comercializa nici în scop preventiv, nici terapeutic;
• vor fi necesare reţete pentru toate medicamentele peste o doză extrem de mică;
• usturioul sau menta, alături de alte produse comune, vor fi considerate droguri de categoria a 3-a care pot fi comercializate doar de către marile corporaţii farmaceutice;
• toate suplimentele alimentare ce vor apărea vor fi interzise până ce nu vor trece anumite teste prevazute în noul cod;
• produsele modificate genetic vor fi comercializate fără avertizarea consumatorilor, nefiind necesară vreo etichetă în acest sens.
  

Pe lângă acestea sunt multe alte hotărâri ce atentează la libertatea omului de a decide în dreptul său. Pentru a crea impresia că este benefic oamenilor, acest cod prevede unele puncte cum ar fi:
interzicerea E-urilor sau a conservanţilor, etc. dar cine are laborator acasă pentru verificare?
De aceea s-a iniţiat o petiţie care adună cât mai multe semnături din partea populaţiei pentru a respinge acest plan periculos, de a controla sursele de hrană ale omenirii.

http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/petitie_impotriva_codex_alimentarius_care_urmeaza_a_fi_adoptat_in_decembrie_2009-p61682048.html

Pentru documentare puteţi citi mai multe informaţii la adresele de mai jos:

http://forum.realitatea.net/showthread.php?p=526097

http://www.ecomagazin.ro/codex-alimentarius/

http://www.yogaesoteric.net/content.aspx?item=5670&lang=RO

Despre plantele modificate genetic aici

Phytolacca americana

Când am fost la Moldova, mămica mi-a arătat o plantă care a crescut pentru prima dată în grădină probabil sămânţa a fost adusă de vânt. Creşte în locuri umbroase. Nu ştiam nimic despre ea dar i-am făcut poze. Am căutat pe net şi am descoperit denumirea ei şi la ce este folosită.
I se mai spune cârmâz sau rumeioară.
Este o plantă medicinală de la care se foloseşte toată planta; creşte spontan sau cultivată special în grădini.
Are activitate antiinflamatorie puternică de aceea se foloseşte în tratarea reumatismului, combate guturaiul (amigdalita, laringita, oreionul) se poate utiliza împotriva paraziţilor şi scabiei, este purgativ şi vomitiv.
Fructele coapte au culoarea bobiţelor de struguri negri şi de aceea sucul acestor fructe se foloseşte la colorarea vinului.
Denumirea ştiinţifică este Phytolacca americana şi face parte din Familia Phtolaccaceae.

Nalba la sfarsitul lui octombrie

Scrisesem prin iunie un articol despre nalba din gradina care a rezistat eroic secetei. După ce spre toamnă a mai plouat, ea s-a înzdrăvenit. A înverzit şi înflorit, ţinând-o tot aşa până târziu - pozele acestea sunt făcute pe 30 octombrie.

Levantica

Vara aceasta am primit o levănţică micuţă şi-am pus-o în grădină. A mai crescut puţin dar nu a înflorit.


Din câte ştiu este o plantă care creşte sub formă de tufă şi îşi menţine frunzele verzi pe toată perioada anului. Nu trebuie udată excesiv şi agrează în special terenul pietros.
Se foloseşte foarte mult în bucătărie datorită aromei sale plăcute, ca plantă medicinală ajută la tratarea diferitelor afecţiuni dar este utilizată şi la producerea parfumurilor pentru produsele cosmetice.
De obicei se întrebuinţează florile dar tulpinile lemnoase pot înlocui beţele pentru frigărui în special pentru peşte - vor da o aromă plăcută.
Trebuie să ţinem cont de faptul că levănţica uscată îşi păstrează mai bine aroma; se foloseşte doar o treime din cantitatea pe care o folosim din levănţica proaspătă.
Levănţica se pune la uscat împachetată în hârtie, sau mănunchiuri agăţate în locuri aerisite şi umbrite ori se păstrează la congelator.
Pentru bucătărie se vor alege florile de culoare intensă. Nu se vor utiliza florile de levănţică din florării sau magazine - ar putea fi tratate cu pesticide sau substanţe de întreţinere.
Denumirea ştiinţifică a plantei este Lavandula augustifolia (flori de levănţică - flores lavandulae) şi face parte din familia Labiatae (Lamiaceae), familia mentei.

Pentru cine vrea să vadă superbe lanuri de levănţică înflorită aici

Macese - fructe

Acum este vremea când se culeg măceşele. Se pot folosi în diverse moduri dar pentru ceai se pun la uscat aşa cum sunt apoi se ţin în pungi de hârtie, pentru iarnă.
Pentru două căni de ceai se pune o mână de măceşe (dacă se vrea mai concentrat se pun mai multe).
Se îndepărtează codiţele şi mustăţile măceşelor şi se pun în apă de seara până dimineaţa, la temperatura camerei, şi dimineaţa se dau într-un clocot (în aceeaşi apă). Se îndulceşte cu zahăr sau miere, după gust.
Este foarte bun pentru rinichi.

Iasomia - cercetari noi in tratarea cancerului

În ultimul număr al revistei "Ştiri din Israel" este un articol interesant:
"Iasomia oferă speranţă în tratarea cancerului.



Oamenii de ştiinţă israelieni au descoperit noi caracteristici medicinale ale acestei plante...
Floarea conţine hormoni din grupa iasmonatelor, numele acestora provine de la planta de iasomie în care au fost descoperiţi pentru prima dată....
Cercetatorii israelieni au descoperit că iasmonatele ar putea să fie de mare ajutor pentru bolnavii de cancer, în special pentru cei ce suferă de leucemie. Studiile efectute de <Sepal Pharma> au revelat ca iasmonatele nu doar impiedică dezvoltarea celulelor cancerigene ci ajută chiar la anihilarea lor"
Citirea articolului integral, dar şi alte articole interesante în: Ştiri din Israel nr. 10 din Octombrie 2008.

Pentru abonamente la revistă aveţi adresa:

Asociaţia Strigătul de la Miezul Nopţii

OP.3, CP.136

310540 - Arad / ARAD

România

Tel: +4-0257-206.050

Fax: +4-0257-256.517

e-mail: smn@inext.ro

Coada soricelului

Am în grădină coada şoricelului (plantă medicinală) care a crescut singură iar eu am lăsat-o ca să o culeg apoi pentru ceai. S-ar părea că este mai bună decât muşeţelul în multe privinţe (aşa o considerăm noi).
Denumirea ştiinţifică a plantei este Achillea millefolium L., (florile de coada şoricelului - flores millefolii) şi face parte din Familia Asteraceae.

Mierea si scortisoara

Traducere de Rodica Botan

S-a descoperit că o combinaţie de miere şi scorţişoară poate să vindece o mulţime de boli. Mierea este produsă în mai toate ţările lumii. Oamenii de ştiinţă chiar ai zilelor noastre recunosc beneficiile mierii ca fiind foarte efective în vindecarea multor boli, şi poate fi folosită fără să aibă efecte negative pentru aproape toate bolile.

Astăzi ştiinţa spune că în ciuda faptului că mierea este dulce, dacă este luată într-un dozaj potrivit, ca medicament, nu face rău nici măcar celor bolnavi de diabet.

Într-un articol în World News, un ziar din Canada, din data de 17 ianuarie 1995, a fost dată următoarea listă de boli care pot fi vindecate cu miere şi scorţişoară, aşa cum au fost studiate de oamenii de ştiinţă din vest.

Pierderea auzului

Zilnic o porţie egală de miere şi scorţişoară, dimineaţa şi seara, pot să readucă auzul.

Infecţii de piele

Aplicaţi miere şi scorţişoară în părţi egale pe porţiunea de piele afectată de eczemă, "ringworm” - (nu cunosc traducerea) şi alte tipuri de infecţii de piele.

Răceală

Cei care suferă de raceli, pot lua o lingură de miere calduţă şi 1/4 de lingură de scorţişoară.

Boli de inimă

Faceţi o pastă de miere şi pudră de scorţişoară, aplicaţi pe o felie de pâine în loc de marmeladă sau alt gem şi mâncaţi dimineaţa în mod regulat pentru micul dejun. Reduce colesterolul în artere şi ajută la ocolirea atacurilor de inimă. De asemenea cei care au suferit deja un atac de inimă sunt ajutaţi să-şi menţină sănătatea şi să elimine riscurile unui nou atac. Folosirea în mod regulat a mierii şi scorţişoarei întăreşte inima şi face respiraţia mult mai puternică. În America şi Canada , multe case de bătrâni folosesc aceste ingrediente ca să mărească flexibilitatea arterelor şi să revitalizeze persoanele de care îngrijesc.

Artrita

Pcienţii suferind de această boală să ia zilnic dimineaţa şi seara, o ceaşcă de apă caldă cu două linguri de miere şi o linguriţă de scorţişoară pudră. Dacă este luată în mod regulat, chiar şi bolile cele mai cronice pot fi vindecate. Într-un studiu recent făcut la Universitatea din Copenhaga, s-a descoperit că atunci când doctorii au tratat pacienţii cu o mixtură de o lingură cu miere şi o jumatate de linguriţă cu scorţişoară pudră, înainte de micul dejun, după o săptămână, din 200 de pacienţi trataţi, 73 dintre ei au fost total vindecaţi de diferite dureri, şi în decursul unei luni, toţi pacienţii cu o mobilitate limitată, au început să se mişte fără probleme.

Infecţie la vezica urinară

Două linguri de scorţişoară pudră şi o linguriţă cu miere într-un pahar cu apă calduţă ...şi bineînţeles băută. Distruge microbii din vezică.

Durere de dinţi

O pastă făcută dintr-o linguriţă de scorţişoară şi 5 linguri de miere şe aplică pe dinţii care dor. Poate fi repetată operaţia de 3 ori pe zi...şi poate elimina odată cu durerea de dinţi şi durerile produse de sinuzită.

Influenza

Un om de ştiinţă din Spania a declarat că mierea conţine un element natural care omoară microbii influenzei şi salvează astfel pacienţii.

Longevitate

Ceaiul făcut cu miere şi scorţişoară, luat în mod regulat îndepărtează unele ravagii ale vârstei. Se iau 4 linguri de miere şi o lingură de scorţişoară pudră şi trei ceşti de apă, se fierbe compoziţia ca un ceai. Se bea 1/4 de ceaşcă de 3 sau 4 ori pe zi. Păstrează tenul fin, şi lungeşte viaţa...

Cură de slăbire

Zilnic, dimineaţa, cu jumătate de oră înainte de micul dejun, pe stomacul gol şi seara înainte de culcare, se bea miere şi scorţişoară pudră fiartă în apă. Dacă este luată regulat, reduce greutatea şi celei mai obeze persoane. De asemenea această băutură consumată în mod regulat, nu lasă CELULELE DE GRĂSIME SĂ SE MAI ACUMULEZE (WOW), chiar dacă aceea persoană continuă să mănânce o dietă bogată în calorii.

Cancer

Studii recente în Japonia şi Australia au arătat că, cancerul avansat la stomac şi la oase a fost vindecat cu succes. Pacienţii suferind de acest fel de cancer să ia zilnic o lingură de miere şi o linguriţă de scorţişoară pentru o lună de zile de trei ori pe zi.

Flori de Sunatoare

Anul acesta am avut multă sunătoare în grădină, pentru că intenţionat am lăsat-o să crească.
Sunătoarea are proprietăţi antibiotice, este diuretică, antiinflamator al căilor bronşice şi genito-urinare, antihemoragic, antihemoroidal, antinevralgic, antiulceros, cicatrizant, are acţiune hipotensivă şi vaso-dilatatoare.
Se mai numeşte şi Pojarniţă în unele zone, dar denumirea ştiinţifică este Hipericum perforatum L. şi face parte din Familia Hypericaceae.
Hyperici herba este numită materia primă, părţile terminale îmbobocite sau înflorite de 20 - 30 cm lungime, care se folosesc de obicei.

Tinctura din fructe de soc

Se obţine prin amestecarea sucului proaspăt din fructe de soc cu alcool dublu rafinat de 90 grade, în părţi egale, după care se agită bine. Apoi se pune într-o sticlă închisă bine, la loc întunecos şi răcoros.Termenul de valabilitate al acestei tincturi este de doi ani.
Se iau 1 - 4 linguri pe zi ca remediu forte în curele de slăbire, pentru creşterea rapidă a imunităţii.
În cazul obezităţii se recomandă 3 - 4 linguri pe zi, timp de trei luni neîntrerupt.
În timpul epidemiilor de gripă (începutul toamnei), se recomandă folosirea unei cure de două săptămâni, timp în care se iau câte trei linguriţe de tinctură de soc, pe zi. Dacă gripa este instalată deja, se vor lua patru linguri de tinctură de soc diluată cu apă, pe zi, timp de zece zile.


Precauţie!!
Interzis a se consuma fructele de soc în stare crudă. De asemenea este interzis a consuma produse din frunze sau fructe de soc în perioada de alăptare sau sarcină. Folosirea excesivă a produselor pe bază de soc poate duce la pierderea potasiului din organism, prin urină.

Măces roz, inflorit

Am descoperit un măceş roz, înflorit, chiar pe strada noastră la câţiva metri mai încolo. Aşa că nu am stat pe gânduri şi i-am făcut nişte poze (pentru că eu nu am decât cu flori albe). Iată-le postate mai jos.

Flori de soc

Socul pe care-l avem în spatele grădinii a început să înflorească dar depinde de poziţia în care se află. Dacă este în loc însorit floarea este numai bună de cules, dacă este mai la umbră, încă e îmbobocit şi doar pe ici pe colo e câte o floare deschisă. Este bine şi aşa pentru că se poate culege şi usca treptat.

Detaliu boboci

Detaliu flori

Denumirea ştiinţifică a socului este Sambucus nigra L. şi face parte din Familia Caprifoliaceae.
Flori de soc - Flores Sambuci.

Hrean inflorit

Am în grădină câteva tufe de hrean care au înflorit. Hreanul are o floare albă, chiar frumoasă care se păstrează multă vreme. După ce floarea trece, face seminţe dar în fiecare an s-au scuturat înainte ca eu să apuc să le văd cum arată. Astfel s-a înmulţit, răsărind hrean prin grădină şi chiar prin zonele cu iarbă. Hreanul este folosit în diferite reţete alimentare dar şi medicinale. De aceea este bine ca să-l ai la îndemână în grădina ta.





Denumirea ştiinţifică a hreanului este Armoracia rusticana şi face parte din Familia Brassicaceae. Sunt mai multe soiuri de hrean, fiecare cu denumirea sa în latină dar cea mai des întâlnită este aceasta.

Flori de maces

Avem în spatele grădinii un măceş (Rosa canina, familia Rosaceae) care a înflorit. Acesta are florile albe dar sunt şi de culoare roz. La începutul primăverii mă apucasem să-l tai dar pe la jumătate m-am oprit când mi-am amintit ca nu am facut niciodată poze florilor sale. Mă mai gândesc încă dacă să-l las sau să-l tai definitiv. Ştiu că fructele de măceş (fructus cynosbati) sunt foarte bogate în vitamina C şi altele, dar cresc foarte mulţi măceşi pe dealul din apropiere. M-aş putea lipsi de el.....

Ceai din frunze de nuc cu miere

Pentru preparare este nevoie de frunze de nuc proaspete sau uscate, miere şi apă. Într-un vas se pun 200 ml apă şi un pumn de frunze proaspete sau o lingură de frunze uscate de nuc şi se fierbe acoperit cu capac, la foc domol, până scade la jumătate. Se lasă să se răcorească şi se adaugă o lingură de miere la 100 ml ceai.
Administrarea: timp de o săptămână, se beau câte 3 ceşti de ceai de câte 100 ml, după mesele principale. Concomitent, în fiecare seară, se aplică tot din acest ceai, comprese pe porţiunile care transpiră cel mai mult (subsuori sau axile, palme, talpa piciorului etc.) sau se fac băi (se spală în prealabil cu apă călduţă şi săpun apoi se introduc în această baie la temperatura corpului şi se menţin în acest lichid cel puţin 30 minute).
Ameliorează circulaţia sângelui şi funcţionarea glandelor sudoripare. Ceaiul este folosit cu rezultate foarte bune contra transpiraţiilor abundente, persistente (hiperhidrozii) generale sau localizate în diverse părţi ale corpului.
Preparatul ţinut 2 - 3 ore la temperatura camerei sau 2 - 3 zile la frigider, devine toxic şi trebuie aruncat. Ingredientele pot să nu fie tolerate de unele persoane. Pentru aceasta este nevoie de prudenţă şi, de la caz la caz, de avizul medicului.
Contraindicaţii: diabet, ulcer duodenal, hipertiroida în stadiu avansat, necontrolată medical.

Flori de papadie

Păpădia sau Taraxacum officinale face parte din Familia Compositae.

Pasta de sunatoare cu miere

Sunătoare din grădina mea

Este nevoie de 100 g flori de sunătoare, 100 g miere, 100 g ulei de măsline.
Se amestecă bine toate ingredientele într-un vas de sticlă sau ceramică smălţuită şi se păstrează la frigider.
Se consumă una până la trei linguriţe pe zi pentru copii şi adulţi, între mese.
Acţiuni terapeutice: preparatul ajută la evacuarea bilei (colagog), este coleretic (stimulează secreţia biliară a ficatului), hepato-protectoare, bactericid şi calmant pentru mucoasa tubului digestiv.
Acţiuni toxice adverse: preparatul ţinut peste două - trei zile la tempertura camerei sau peste o săptămână la frigider devine toxic şi trebuie aruncat. Ingredientele pot să nu fie tolerate de unele persoane. Pentru aceasta este nevoie de prudenţă şi de la caz la caz, de avizul medicului.
Contraindicaţii: nu se dă la bolnavii care suferă de diabet zaharat.
Conservarea: preparatul este cu atât mai activ cu cât este mai proaspăt. Pentru a evita acţiunea foarte puternică chiar iritantă, este preferabil ca, după preparare, să fie lăsat o oră şi apoi administrat la copiii foarte mici sau debili.
Termen de valabilitate: 3 - 4 zile la temperatura camerei sau o săptămână la frigider.

Busuiocul (Ocimum basilicum)

Face parte din familia (Labiatae) Lamiaceae - familia mentei, mai este denumit Herba Basilici. Se poate cultiva în grădină dar şi în ghiveci, primăvara sau vara. Cere multă lumină dar nu în plin soare (cel cultivat în ghiveci) şi căldură (peste 20 grade Cellsius). După ce a fost însămânţat, dacă este udat zilnic câte puţin, în timp de o lună, busuiocul va creşte suficient, încât din acest moment pot fi folosite frunzele lui la prepararea diferitelor reţete.

Există mai multe varietăţi de busuioc: cu frunze mari, ovale, sau cu frunze mici şi dese şi cu tulpină lemnoasă, ori cu frunze purpuriu închis, mari şi zimţate pe margini.

Este denumit condimentul ”rege” pentru proprietăţile sale culinare şi pentru aroma lui puternică. La varietăţile decorative se vor rupe puţin vârfurile pentru a favoriza ramificarea. La busuiocul de cultură se vor culege frunzele care cresc deasupra pentru ca şi cele de dedesubt să se poată dezvolta.
Este o plantă aromată de aceea dăunătorii o ocolesc. Din această cauza, vara, daca la geam avem busuioc în ghiveci, ţânţarii vor sta mai departe.
Busuiocul se foloseşte sub formă proaspătă (frunze) uscat sau păstrat la congelator. Se foloseşte mai ales în combinaţie cu roşiile şi usturoiul la pizza sau paste. Prin combinarea busuiocului cu ulei de măsline, usturoi, muguri de pin şi parmezan se obţine renumitul sos pesto.

Iarna se poate face un ceai foarte plăcut aromat din sunătoare, gălbenele, coada şoricelului şi busuioc. Mai este folosit şi în tratarea diferitelor boli, atât simplu cât şi în combinaţie cu alte plante datorită substanţelor active pe care le deţine: ulei volatil (bogat în estragol - până la 80% şi linanol până la 50%), saponozide, triterpenice, tanoizi (taninuri).
Stimulează lactaţia la mamele care alăptează (galactolog).
La afte se face gargară cu infuzie din 2 linguri de plantă la 100 ml apă. Pentru dureri abdominale la adulţi (colici abdominale) care se manifestă prin crize ce apar brusc, în special în enterocolite, pancreatite, apendicite sau în anumite tulburări neurovegetative, se va face infuzie din o linguriţă de plantă la o cană de apă; se beau două căni pe zi după mese. Are efect calmant în aceste crize dureroase dar dacă ele se repetă se va consulta un medic. Eficient şi în balonări intestinale (meteorism), diaree, ulcer gastric, vomă, bronşită, gripă, cefalee (dureri de cap), anaorexie, infecţii urinare.
La înţepături de insecte, se va folosi plantă proaspătă de busuioc, zdrobită, cu care se freacă uşor locul inflamat.
Chiar dacă nu ar avea atâtea întrebuinţări, busuiocul ar merita crescut şi numai pentru mirosul lui deosebit de plăcut.