Dar de când a plantat o rădăcină de nufăr păstrează apa doar pentru ei.
Şi iată ce frumosi sunt!
Denumirea ştiinţifică a nufărului alb este Nymphaea alba şi face parte din Familia Nymphaeaceae.
sâmbătă, 30 mai 2009
Gropanul cu nuferi albi
Vecina m-a chemat să pozez nuferii care îi are în gropanul dinspre pădure, facut pentru a se aduna apa din ploi, ca s-o folosească la udat.
Dar de când a plantat o rădăcină de nufăr păstrează apa doar pentru ei.
Şi iată ce frumosi sunt!
Denumirea ştiinţifică a nufărului alb este Nymphaea alba şi face parte din Familia Nymphaeaceae.
Dar de când a plantat o rădăcină de nufăr păstrează apa doar pentru ei.
Şi iată ce frumosi sunt!
Denumirea ştiinţifică a nufărului alb este Nymphaea alba şi face parte din Familia Nymphaeaceae.
Psalmul 59
Traducerea Cornilescu
Către mai marele cântăreţilor. "Nu nimici". O cântare de laudă a lui David.
Făcută când a trimis saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare.
1. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei
2. Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3. Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea
fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4. Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te, ieşi înaintea mea şi priveşte!
5. Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
6. Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîini şi dau ocol cetăţii.
7. Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii: căci zic: "Cine aude?"
8. Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9. Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci Dumnezeu este scăparea mea.
10.Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte,
Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11. Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Doamne, Scutul nostru!
12. Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni:
13. Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie!
Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
14. Se întorc în fiecare seară, urlă ca niste câini şi dau ocol cetăţii.
15. Umblă încoace şi încolo după hrană şi petrec noaptea nesătui.
16. Dar eu voi cânta puterea Ta: dis-de-dimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17. O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu,
Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
Amin!
Către mai marele cântăreţilor. "Nu nimici". O cântare de laudă a lui David.
Făcută când a trimis saul să-i împresoare casa, ca să-l omoare.
1. Dumnezeule, scapă-mă de vrăjmaşii mei, ocroteşte-mă de potrivnicii mei
2. Scapă-mă de răufăcători, izbăveşte-mă de oamenii setoşi de sânge!
3. Căci iată-i că stau la pândă să-mi ia viaţa;
nişte oameni porniţi la rău urzesc lucruri rele împotriva mea
fără să fiu vinovat, fără să fi păcătuit, Doamne!
4. Cu toată nevinovăţia mea, ei aleargă, se pregătesc:
trezeşte-Te, ieşi înaintea mea şi priveşte!
5. Doamne, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel,
scoală-Te, ca să pedepseşti toate neamurile!
N-avea milă de niciunul din aceşti vânzători nelegiuiţi.
6. Se întorc în fiecare seară, urlă ca nişte cîini şi dau ocol cetăţii.
7. Da, din gura lor ţâşneşte răul,
pe buzele lor sunt săbii: căci zic: "Cine aude?"
8. Dar Tu, Doamne, râzi de ei, Tu Îţi baţi joc de toate neamurile.
9. Oricare le-ar fi puterea, eu în Tine nădăjduiesc,
căci Dumnezeu este scăparea mea.
10.Dumnezeul meu, în bunătatea Lui, îmi iese înainte,
Dumnezeu mă face să-mi văd împlinită dorinţa faţă de cei ce mă prigonesc.
11. Nu-i ucide, ca să nu uite lucrul acesta poporul meu,
ci fă-i să pribegească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Doamne, Scutul nostru!
12. Gura lor păcătuieşte la fiecare vorbă, care le iese de pe buze:
să se prindă în însăşi mândria lor, căci nu spun decât blesteme şi minciuni:
13. Nimiceşte-i, în mânia Ta, prăpădeşte-i, ca să nu mai fie!
Fă-i să ştie că împărăţeşte Dumnezeu peste Iacov,
până la marginile pământului.
14. Se întorc în fiecare seară, urlă ca niste câini şi dau ocol cetăţii.
15. Umblă încoace şi încolo după hrană şi petrec noaptea nesătui.
16. Dar eu voi cânta puterea Ta: dis-de-dimineaţă, voi lăuda bunătatea Ta.
Căci Tu eşti un turn de scăpare pentru mine,
un loc de adăpost în ziua necazului meu.
17. O, Tăria mea! pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu,
Dumnezeul meu cel prea bun, este turnul meu de scăpare.
Amin!
Despre motivatie
Unde nu există motiv, se pare că nu există nici faptă.
Victor Hugo, Oamenii mării.
Cele mai nobile motivaţii sunt, fără îndoială, acele care au caracterul dăruirii depersonificate faţă de obiectul propriei pasiuni.
Tadeusz Kotarbinski, Meditaţii despre viaţa demnă.
Motivaţia însumează toate acele mobiluri interioare care ne determină conduita în viaţă şi ne justifică acţiunile.
Ioana Popescu-Tuţă, XIII, vol. IV.
Conceptul de motivaţie sau motivare exprimă în genere starea de mobilizare, de activizare a individului şi de direcţionare, mai ales, a activităţii sale spre scopuri propuse.
Ana Tucicov-Bogdan, Psihologie generală şi psihologie socială, vol. II.
Prin motivaţie se înţelege tot ce dezlănţuie, susţine şi orientează activitatea.
Alexandru Roşca, Creativitatea.
Prin motivaţie înţelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite, conştiente sau inconştiente, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte.
Alexandru Roşca, Psihologie generală.
Victor Hugo, Oamenii mării.
Cele mai nobile motivaţii sunt, fără îndoială, acele care au caracterul dăruirii depersonificate faţă de obiectul propriei pasiuni.
Tadeusz Kotarbinski, Meditaţii despre viaţa demnă.
Motivaţia însumează toate acele mobiluri interioare care ne determină conduita în viaţă şi ne justifică acţiunile.
Ioana Popescu-Tuţă, XIII, vol. IV.
Conceptul de motivaţie sau motivare exprimă în genere starea de mobilizare, de activizare a individului şi de direcţionare, mai ales, a activităţii sale spre scopuri propuse.
Ana Tucicov-Bogdan, Psihologie generală şi psihologie socială, vol. II.
Prin motivaţie se înţelege tot ce dezlănţuie, susţine şi orientează activitatea.
Alexandru Roşca, Creativitatea.
Prin motivaţie înţelegem totalitatea mobilurilor interne ale conduitei, fie că sunt înnăscute sau dobândite, conştiente sau inconştiente, simple trebuinţe fiziologice sau idealuri abstracte.
Alexandru Roşca, Psihologie generală.
Trandafiri rosii, cataratori
Vecina mea are o superbă boltă din trandafirii roşii căţărători. După cum se vede şi în poze sunt încărcaţi de flori. În luna august voi încerca să prind pui după metoda cu care am pus trandafirii pe care îi am acum în grădină. Din câte spune vecina, acest tip de trandafir se înmulţeşte numai prin puii care cresc la rădăcină (mi-a promis deja unul). Dar vreau să văd dacă se prind şi altfel.
Sirop de propolis
Avem nevoie de 50 g propolis, 200 ml apă, 50 g miere.
Se curăţă bine propolisul, se pune într-un vas de tablă bine smălţuit, cu apă şi se fierbe acoperit, la foc moale, până ce scade la jumătate. Apoi se strecoară cald printr-un tifon, se pune într-o sticlă adăugînd cantitatea de miere şi se amestecă până la omogenizare, cât este călduţ. Se păstrează la rece.
Copiilor peste 2 ani până la 12 ani li se dau între 1 şi 6 linguriţe, după vârstă. Adulţii vor lua 3 până la 6 linguri pe zi.
Nu se dă copiilor sub doi ani, celor cu hepatite toxice sau alergii recunoscute la propolis, la polen, precum şi celor cu diabet.
Preparatul are acţiune bactericidă (omoară microbii), bacteriostatică (opreşte dezvoltarea microbilor), uşor antibiotică, dezinfectantă, antitusică (împotriva tusei), diminuând cantitatea de secreţii traheobronşice.
Este indicat în toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale căilor respiratorii (bronşite, traheobronşite, tuse spastică, bronşectazii, bronşită astmatiformă, astm bronşic).
Acţiuni toxice adverse: în unele cazuri, pot exista de la început sau să apară pe parcurs diverse fenomene alergice la propolis (până la şoc anafilactic). De aceea se impune prudenţă de la caz la caz şi supravegherea medicului în cazurile dificile.
Acest preparat este cu atât mai activ cu cât este mai proaspăt. Se poate păstra la temperatura camerei 2 - 3 zile sau la frigider cel mult două săptămâni, în vase de sticlă sau ceramică smălţuită, închise ermetic, la adăpost de căldură, lumină, umiditate şi contaminare.
Îşi pierde activitatea utilă treptat până la două săptămâni, ţinut la frigider, timp după care poate deveni toxic.
Dr. Nic. N. Mihăilescu, Mierea şi sănătatea.
Se curăţă bine propolisul, se pune într-un vas de tablă bine smălţuit, cu apă şi se fierbe acoperit, la foc moale, până ce scade la jumătate. Apoi se strecoară cald printr-un tifon, se pune într-o sticlă adăugînd cantitatea de miere şi se amestecă până la omogenizare, cât este călduţ. Se păstrează la rece.
Copiilor peste 2 ani până la 12 ani li se dau între 1 şi 6 linguriţe, după vârstă. Adulţii vor lua 3 până la 6 linguri pe zi.
Nu se dă copiilor sub doi ani, celor cu hepatite toxice sau alergii recunoscute la propolis, la polen, precum şi celor cu diabet.
Preparatul are acţiune bactericidă (omoară microbii), bacteriostatică (opreşte dezvoltarea microbilor), uşor antibiotică, dezinfectantă, antitusică (împotriva tusei), diminuând cantitatea de secreţii traheobronşice.
Este indicat în toate bolile inflamatorii acute sau cronice ale căilor respiratorii (bronşite, traheobronşite, tuse spastică, bronşectazii, bronşită astmatiformă, astm bronşic).
Acţiuni toxice adverse: în unele cazuri, pot exista de la început sau să apară pe parcurs diverse fenomene alergice la propolis (până la şoc anafilactic). De aceea se impune prudenţă de la caz la caz şi supravegherea medicului în cazurile dificile.
Acest preparat este cu atât mai activ cu cât este mai proaspăt. Se poate păstra la temperatura camerei 2 - 3 zile sau la frigider cel mult două săptămâni, în vase de sticlă sau ceramică smălţuită, închise ermetic, la adăpost de căldură, lumină, umiditate şi contaminare.
Îşi pierde activitatea utilă treptat până la două săptămâni, ţinut la frigider, timp după care poate deveni toxic.
Dr. Nic. N. Mihăilescu, Mierea şi sănătatea.
vineri, 29 mai 2009
Iasomie
Avem in grădina dinspre pădure două tufe mari de iasomie care au avut o mulţime de flori pe fiecare crenguţă. Si mai am langă fântână şi în faţa casei, însă nu le-am mai pozat. Şi chiar dacă aş vrea să le pozez acum, este prea târziu, florile s-au uscat datorită arşiţei şi lipsei de apă, fenomen specific zonei noastre.
La grădiniţa de aici am văzut iasomie ca un copăcel cu frunzele şi flori foarte mari dar puţine.
La grădiniţa de aici am văzut iasomie ca un copăcel cu frunzele şi flori foarte mari dar puţine.
miercuri, 27 mai 2009
Psalmul 58
Traducerea Cornilescu
Către mai marele cântăreţilor. "Nu nimici".
O cântare de laudă a lui David.
1. Oare tăcând, faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2. Dimpotrivă! în inimă, săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3. Cei răi sunt stricaţi din pântecul mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecul mamei lor.
4. Au o otravă ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
5. care n-aude glasul vrăjitorilor,
glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6. Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Smulge Doamne, măselele acestor pui de lei!
7. Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
8. Să piară ca un melc, care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!
9. Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îi va lua vârtejul.
10. Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.
11. Şi atunci oamenii vor zice:
"Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!"
Amin!
Către mai marele cântăreţilor. "Nu nimici".
O cântare de laudă a lui David.
1. Oare tăcând, faceţi voi dreptate?
Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii oamenilor?
2. Dimpotrivă! în inimă, săvârşiţi nelegiuiri;
în ţară, puneţi în cumpănă silnicia mâinilor voastre.
3. Cei răi sunt stricaţi din pântecul mamei lor,
mincinoşii se rătăcesc odată cu ieşirea din pântecul mamei lor.
4. Au o otravă ca otrava unui şarpe,
ca otrava unei aspide surzi, care îşi astupă urechea,
5. care n-aude glasul vrăjitorilor,
glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6. Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură!
Smulge Doamne, măselele acestor pui de lei!
7. Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg!
Săgeţile pe care le aruncă ei, să fie nişte săgeţi tocite!
8. Să piară ca un melc, care se topeşte umblând;
să nu vadă soarele, ca stârpitura unei femei!
9. Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin
verde sau uscat, îi va lua vârtejul.
10. Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării;
îşi va scălda picioarele în sângele celor răi.
11. Şi atunci oamenii vor zice:
"Da, este o răsplată pentru cel fără prihană!
Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!"
Amin!
luni, 25 mai 2009
O lectie in natura
La grădiniţă Lorena împreună cu colegii ei au avut o surpriză. S-au întâlnit cu cea mai bătrână broască ţestoasă cunoscută prin părţile locului. Cineva a găsit-o la grădină pe deal. Copiii au fost încântaţi şi curioşi iar broasca ţestoasă a fost în centrul atenţiei.
duminică, 24 mai 2009
Rapita de gradina
De câţiva ani am descoperit această floare şi nu-i ştiam numele. Până acum, zilele acestea când a venit pe la noi o rudă şi mi-a spus că este rapiţă de grădină. Seamănă cu rapiţa la floare numai că are culoarea mov. Creşte înaltă cu o tulpină viguroasă pe care are ramificaţii şi înfloresc spre vârf. Eu am lăsat-o să crească în iarbă şi se pare că nu a fost deranjată.
Încă nu i-am găsit denumirea ştiinţifică dar dacă este înrudită cu rapiţa galbenă cred că au denumiri apropiate. Rapiţa galbenă se numeşte Brassica napus şi face parte din Familia Brassicaceae.
Update:
Am primit informatii de la Constantin cu privire la denumirea exacta a acestei plante. Este Hesperis matronalis.
Încă nu i-am găsit denumirea ştiinţifică dar dacă este înrudită cu rapiţa galbenă cred că au denumiri apropiate. Rapiţa galbenă se numeşte Brassica napus şi face parte din Familia Brassicaceae.
Update:
Am primit informatii de la Constantin cu privire la denumirea exacta a acestei plante. Este Hesperis matronalis.
sâmbătă, 23 mai 2009
Macul de camp
Macul de câmp înfrumuseţează de obicei lanurile de grâu stropindu-le din loc în loc sau chiar vopsindu-le porţiuni mari cu un roşu aprins. Cresc şi pe marginea drumurilor sau pe terasamentele căilor ferate. Dar anul acesta unul a poposit chiar în grădina mea, lângă un gard ce e drept. Când am tăiat iarba pe acolo nu era înflorit şi avea doar boboci mici. Nu-l cunoşteam cum arată ca plantă pentru că de fiecare dată cand admiram macii de aproape nu aveam ochi decât pentru floarea lui frumoasă. Aşa că nu am tăiat "acea plantă" - eram curioasă să văd ce fel de flori va avea. Când a înflorit surpriza a fost frumoasă.
Denumirea ştiintifică a macului roşu de câmp este Papaver rheas şi face parte din Familia Papaveraceae.
Macul de la mine din grădină.
Un mac de pe marginea şanţului de la drum.
Denumirea ştiintifică a macului roşu de câmp este Papaver rheas şi face parte din Familia Papaveraceae.
Macul de la mine din grădină.
Un mac de pe marginea şanţului de la drum.
Bujori in vaza
Acum este vremea bujorilor. Florile lor sunt mari si atârnă destul de greu pe lujeri. Pentru că astă-noapte la noi a plouat, picăturile de apă i-au îngreunat şi mai mult aplecându-i până jos aproape aşa că am fost nevoită să-i leg încă o dată mai strâns.
După această operaţie unele flori au fost cuprinse chiar în mijloc şi nu se mai vedeau deloc dintre frunze.
Din cauza aceasta m-am gandit să fac un buchet de pus în vază cu cei care erau acoperiţi de frunze.
Sunt tare frumoşi. Au un parfum deosebit şi au inundat camera cu el. Este o plăcere să îi ai în preajmă.
După această operaţie unele flori au fost cuprinse chiar în mijloc şi nu se mai vedeau deloc dintre frunze.
Din cauza aceasta m-am gandit să fac un buchet de pus în vază cu cei care erau acoperiţi de frunze.
Sunt tare frumoşi. Au un parfum deosebit şi au inundat camera cu el. Este o plăcere să îi ai în preajmă.
marți, 19 mai 2009
Psalmul 57
Traducerea Cornilescu
Către mai marele cântăreţilor. "Nu nimici". O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul.
1. Ai milă de mine Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
2. Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu care lucrează pentru mine.
3. El îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.
4. Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe
şi săgeţi şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5. Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6. Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia,
şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea.
7. Inima mea este tare Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8. Trezeşte-te suflete! Treziţi-vă alăută şi harfă! Mă voi trezi în zori de zi.
9. Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
10. Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta până la nori.
11. Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Amin!
Către mai marele cântăreţilor. "Nu nimici". O cântare de laudă a lui David. Făcută când a fugit în peşteră, urmărit de Saul.
1. Ai milă de mine Dumnezeule, ai milă de mine!
Căci în Tine mi se încrede sufletul;
la umbra aripilor Tale caut un loc de scăpare, până vor trece nenorocirile.
2. Eu strig către Dumnezeu, către Cel Preaînalt,
către Dumnezeu care lucrează pentru mine.
3. El îmi va trimite izbăvire din cer,
în timp ce prigonitorul meu îmi aruncă ocări.
Da, Dumnezeu Îşi va trimite bunătatea şi credincioşia.
4. Sufletul meu este între nişte lei:
stau culcat în mijlocul unor oameni care varsă flăcări,
în mijlocul unor oameni ai căror dinţi sunt suliţe
şi săgeţi şi a căror limbă este o sabie ascuţită.
5. Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
6. Ei întinseseră un laţ sub paşii mei; sufletul mi se încovoia,
şi-mi săpaseră o groapă înainte: Dar au căzut ei în ea.
7. Inima mea este tare Dumnezeule, inima mea este tare;
voi cânta, da, şi voi suna din instrumentele mele.
8. Trezeşte-te suflete! Treziţi-vă alăută şi harfă! Mă voi trezi în zori de zi.
9. Te voi lăuda printre popoare, Doamne! Te voi cânta printre neamuri.
10. Căci bunătatea Ta ajunge până la ceruri şi credincioşia Ta până la nori.
11. Înalţă-Te peste ceruri Dumnezeule,
peste tot pământul să se întindă slava Ta!
Amin!
joi, 14 mai 2009
Cirese parguite
Cireşele de mai au început să se coacă. Dar pentru că cireşul este în spatele grădinii, lângă pădure, nu prea apucăm să culegem din el cireşe pentru că vin păsări de tot felul şi-l golesc înainte ca ele să se coacă deplin.
Panselutele
Am cumpărat câteva fire de panseluţe, şi le-am plantat în grădină chiar înainte de ultima ploaie.
Erau înflorite şi cam supărate, dar ploaia le-a înveselit. Mie îmi plac mult panseluţele pentru că au nişte combinaţii de culori grozave.
Denumirea ştiinţifică a Panseluţei este Viola Wittrockiana şi face parte din familia Violaceae.
Erau înflorite şi cam supărate, dar ploaia le-a înveselit. Mie îmi plac mult panseluţele pentru că au nişte combinaţii de culori grozave.
Denumirea ştiinţifică a Panseluţei este Viola Wittrockiana şi face parte din familia Violaceae.
Despre cauza - efect
Unde e fum, acolo este şi foc.
(Proverb bengalez)
Aceeaşi cauză are totdeauna acelaşi efect.
Vasile Conta, Teoria ondulaţiunii universale (vol.II)
Cauză fără efect nu există.
Denis Diderot, Scrieri despre artă.
Fără îndoială, efectul nu poate exista fără cauza sa, dar şi aceasta la rândul ei, are nevoie de efectul său.
Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice.
Cauzele mari nu sunt niciodată judecate după meritele lor; ele sunt reduse la mărunţişuri pentru a fi pe măsura sprijinitorilor, iar lupta este deosebit de înverşunată în jurul unor puncte minore.
Ralph W. Emerson, Eseuri.
Cauza nu poate fi ruptă de efect, după cum nu există efect fără cauză.
Mihai Florescu, Dimensiunile cunoaşterii.
Cauza e cauză numai întrucât produce un efect.
G. W. Fr. Hegel, Ştiinţa logicii.
Efectul nu e altceva decât aceasta: să aibă o cauză. Efectul nu conţine deci în general nimic ceea ce să nu fie conţinut în cauză.
G. W. Fr. Hegel, Ştiinţa logicii.
Cine poate dispune de cauză este stăpânul efectului.
C. A. Helvetius, Texte pedagogice alese.
Desemnăm cu numele general de "cauză" ceea ce produce vreo idee simplă sau complexă şi cu numele de "efect" ceea ce este produs.
John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, vol I.
Într-un şir de fenomene care se succed, acela care în general precede se numeşte cauză.
Karl Marx, Scrisori către Kugelmann.
O cauză nobilă nu are nevoie de mercenari, de ostaşi de vânzare, de inteligenţe pervertite. Ea poate trăi numai prin devotamentul sincer al celor ce au gândit-o sau au preluat-o.
Dumitru Popescu, Ieşirea din labirint...
Cauza există aşa de puţin independent, încât la rândul ei ea a fost efect, înainte de a deveni cauză. Efectul de asemenea devine la rândul său cauză. Între cauză şi efect acţiunea este deci reciprocă.
Alexandru Posescu, Introducere în filozofie.
(Proverb bengalez)
Aceeaşi cauză are totdeauna acelaşi efect.
Vasile Conta, Teoria ondulaţiunii universale (vol.II)
Cauză fără efect nu există.
Denis Diderot, Scrieri despre artă.
Fără îndoială, efectul nu poate exista fără cauza sa, dar şi aceasta la rândul ei, are nevoie de efectul său.
Emile Durkheim, Regulile metodei sociologice.
Cauzele mari nu sunt niciodată judecate după meritele lor; ele sunt reduse la mărunţişuri pentru a fi pe măsura sprijinitorilor, iar lupta este deosebit de înverşunată în jurul unor puncte minore.
Ralph W. Emerson, Eseuri.
Cauza nu poate fi ruptă de efect, după cum nu există efect fără cauză.
Mihai Florescu, Dimensiunile cunoaşterii.
Cauza e cauză numai întrucât produce un efect.
G. W. Fr. Hegel, Ştiinţa logicii.
Efectul nu e altceva decât aceasta: să aibă o cauză. Efectul nu conţine deci în general nimic ceea ce să nu fie conţinut în cauză.
G. W. Fr. Hegel, Ştiinţa logicii.
Cine poate dispune de cauză este stăpânul efectului.
C. A. Helvetius, Texte pedagogice alese.
Desemnăm cu numele general de "cauză" ceea ce produce vreo idee simplă sau complexă şi cu numele de "efect" ceea ce este produs.
John Locke, Eseu asupra intelectului omenesc, vol I.
Într-un şir de fenomene care se succed, acela care în general precede se numeşte cauză.
Karl Marx, Scrisori către Kugelmann.
O cauză nobilă nu are nevoie de mercenari, de ostaşi de vânzare, de inteligenţe pervertite. Ea poate trăi numai prin devotamentul sincer al celor ce au gândit-o sau au preluat-o.
Dumitru Popescu, Ieşirea din labirint...
Cauza există aşa de puţin independent, încât la rândul ei ea a fost efect, înainte de a deveni cauză. Efectul de asemenea devine la rândul său cauză. Între cauză şi efect acţiunea este deci reciprocă.
Alexandru Posescu, Introducere în filozofie.
Primul trandafir inflorit anul acesta
Pe toţi trandafirii din grădină i-am văzut încărcaţi de boboci dar acesta a fost cel mai harnic. Şi are un parfum....
Psalmul 56
Traducerea Cornilescu
Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca "Porumbel din stejari depărtaţi".
O cântare de laudă a lui David. Făcută când l-au prins filistenii la Gad.
1. Ai milă de mine Doamne Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2. Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei;
sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.
4. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
5. Într-una ei îmi ating drepturile şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6. Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.
7. Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8. Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău:
nu sunt ele scrise în cartea Ta?
9. Vrăjmaşii Tăi dau înapoi, în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
10.Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui,
da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic:
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12. Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13. Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
Amin!
Către mai marele cântăreţilor. Se cântă ca "Porumbel din stejari depărtaţi".
O cântare de laudă a lui David. Făcută când l-au prins filistenii la Gad.
1. Ai milă de mine Doamne Dumnezeule! Căci nişte oameni mă hărţuiesc.
Toată ziua îmi fac război şi mă chinuiesc.
2. Toată ziua mă hărţuiesc potrivnicii mei;
sunt mulţi, şi se războiesc cu mine ca nişte trufaşi.
3. Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine.
4. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui.
Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic:
ce pot să-mi facă nişte oameni?
5. Într-una ei îmi ating drepturile şi n-au decât gânduri rele faţă de mine.
6. Uneltesc, pândesc şi îmi urmăresc paşii, pentru că vor să-mi ia viaţa.
7. Ei trag nădejde să scape prin nelegiuirea lor:
doboară popoarele, Dumnezeule, în mânia Ta!
8. Tu numeri paşii vieţii mele de pribeag; pune-mi lacrimile în burduful Tău:
nu sunt ele scrise în cartea Ta?
9. Vrăjmaşii Tăi dau înapoi, în ziua când Te strig:
ştiu că Dumnezeu este de partea mea.
10.Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui,
da, mă voi lăuda cu Domnul, cu Cuvântul Lui.
11. Mă încred în Dumnezeu şi nu mă tem de nimic:
Ce pot să-mi facă nişte oameni?
12. Dumnezeule, trebuie să împlinesc juruinţele pe care Ţi le-am făcut;
Îţi voi aduce jertfe de mulţumire.
13. Căci mi-ai izbăvit sufletul de la moarte, mi-ai ferit picioarele de cădere,
ca să umblu înaintea lui Dumnezeu, în lumina celor vii.
Amin!
miercuri, 13 mai 2009
Bella, catelusa Lorenei
A primit-o cadou de la sora mea Nana. Bella avea puţin peste două luni şi era de-o şchioapă, Lorena abia mergea în picioare.
La început au sărit scântei între ele, dar apoi s-au înţeles bine. Lorena o iubeşte mult acum şi-i place să aibă grijă de ea.
La început au sărit scântei între ele, dar apoi s-au înţeles bine. Lorena o iubeşte mult acum şi-i place să aibă grijă de ea.
duminică, 10 mai 2009
Flori de salcam
Salcâmii mai grăbiţi au început să-şi deschidă primele flori. De obicei înfloresc mai întâi cei care beneficiază de multă lumină. În pădurea de la noi - numai de salcâmi albi înghesuiţi unii într-alţii - toţi sunt pregătiţi, stau cu ciorchinii gata, gata să ş-i desfacă. În curând va fi o delectare pentru văz, miros şi auz.
sâmbătă, 9 mai 2009
Alergenul
http://lialorena.blogspot.com/2009/04/alergia.html
Nu orice substanţă din mediul exterior poare fi alergen. Pentru a fi alergeni substanţele trebuie să îndeplinească anumite condiţii.
Alergenii de regulă sunt substanţe cu structură chimică complicată. Şi deşi sunt foarte diferiţi la prima vedere toţi alergenii au în structura lor o trăsătură comună şi anume că sunt substanţe proteice (proteine).
Astfel alergenii pot fi peri de animale sau mucegaiuri (care de fapt sunt forme de viaţă complicate ce conţin în corpul lor aceste proteine), polenul (care are în compoziţia lui substanţe asemănătoare celor amintite mai sus), praful de casă care conţine în compoziţia lui resturi de lână din haine sau resturi de bumbac de pe lenjerie, fragmente de gândaci sau de păianjeni şi în majoritatea cazurilor o mică vieţuitoare din familia păianjenilor denumită Dermatophagoides pteronysimus (acest mic "animal" care nu se vede cu ochiul liber, dar care privit la microscop are forma unui animal fioros, care conţine alergenul principal din praful de casă), Daphnia - mic animal din familia racilor cu care se hrănesc peştii din acvarii, anumite medicamente, în formula cărora intră compuşi chimici complecşi sau anumite substanţe care au o compoziţie complicată pot fi, de asemenea alergeni.
Substanţele simple, ca de exemplu sarea de bucătărie (clorura de sodiu) formată numai din două elemente, clorul şi sodiul (ClNa), practic nu poate deveni alergen având o compoziţie prea simplă.
Alt exemplu: vitriolul, adică acidul sulfuric a cărui formulă chimică este H2SO4 în compoziţia căruia intră trei elemente sulful, oxigenul şi hidrogenul tot nu poate deveni alergen deoarece are compoziţia chimică simplă. Toată lumea ştie că o picătură de acid sulfuric concentrat căzută pe piele sau în ochi produce o arsură puternică, dar acest lucru se întâmplă oricărui om, fie el alergic sau nu. Acidul sulfuric nu ar putea produce alergie cuiva.
Spre deosebire de acidul sulfuric polenul, de exemplu, dacă cade pe piele sau pătrunde, adus de o rafală de vânt, în ochi, nu produce, la majoritatea oamenilor, nici o suferinţă. La alergici, însă, declanşează o adevărată "furtună de necazuri". Ochii încep să usture, să lăcrimeze, nasul curge, apare strănutul "în salve", se instalează o senzaţie de mâncărime (prurit) imperioasă a ochilor, a nasului, a cerului gurii... Şi această suferinţă persistă atât timp cât polenul rămâne în atmosferă. Deci acest grăuncior de polen, inofensiv pentru cei mai mulţi oameni, este pentru unii un alergen.
Studii făcute de cercetători au arătat că în compoziţia lui intră substanţe proteice. Tocmai această compoziţie foarte complicată îi conferă proprietatea de a fi alergen.
În concluzie, prima condiţie ca o substanţă să devină alergenică este ca ea să aibă o moleculă mare (macromoleculă), adică să fie formată din foarte multe elemente, şi în special să conţină proteine.
O altă condiţie ca o substanţă din mediul înconjurător să devină alergenică este aceea ca ea să fie străină de organismul omului. De exemplu dacă unui bolnav alergic la polen is e scot câţiva centimetri cubi de sânge prin venă şi i se face o injecţie în muşchi cu propriul lui sânge, nu se întâmplă nimic, bolnavul nu va face nici o reacţie zgomotoasă. Este sângele lui şi-l tolerează perfect. Dar dacă aceluiaşi bolnav, alergic la polen, i se face o injecţie cu o soluţie de polen se întâmplă o adevărată dramă! În câteva secunde numai, locul injecţiei se inflamează, apare strănutul, mâncărimea în nas, face criză de astm şi poate suferi chiar un şoc anafilactic. Polenul este o substanţă străină organismului său. El este un alergen. Organismul recunoaşte că este străin lui şi reacţionează brutal căutând să-l înlăture, să-l anihileze.
În sfârşit o altă proprietate ce se impune unei substanţe ca să devină alergen este ca ea să aibă o anumită "structură de suprafaţă". Ce înseamnă aceasta? Să ne închipuim că avem în faţa noastră un iepure şi un arici. Să încercăm s-ă-i mângâiem cu palma. "Blana" ariciului înţeapă, a iepurelui dă o senzaţie plăcută. Dacă am jupui ariciul de haina lui ţepoasă şi iepurele de blana lui cercetându-le interiorul organismului am observa că ambele animale, cu mici deoasebiri, se aseamănă foarte mult. Amândouă au patru picioare, o inimă, doi rinichi, un stomac şi un schelet osos aproape la fel. La suprafaţă, însă, fiecare are o structură deosebită. Deci "structura de suprafaţă" diferă: a unuia este ţepoasă, a altuia este păroasă dar netedă. Cam la fel se petrec lucrurile cu substanţele denumite alegeni. Chiar dacă în compoziţia lor intră aceleaşi substanţe chimice aranjamentul acestora la exterior diferă ca blana iepurelui de aceea a ariciului. Structura lor de suprafaţă este diferită. Alergenele au o structură de suprafaţă particulară. La suprafaţa moleculei lor există şi se repetă anumite grupări chimice cu caracter acid denumite grupări determinate.
De aici reiese că o substanţă poate să fie complicată ca structură chimică, poate să fie străină de organism, poate să fie de natură proteică dar dacă nu are aceste grupări determinate pe suprafaţa ei, nu poate deveni alergen. De exemplu gelatina care deşi este o macromoleculă, deşi este de natură proteică, deşi este străină organismului uman (provine de la vite) nu este alergenică omului. Introdusă în organismul uman ea nu va produce alergie. Acest lucru se explică tocmai prin faptul că gelatina nu are la suprafaţa moleculei sale grupări determinate. Organismul nu o recunoaşte ca fiind străină lui şi chiar dacă este introdusă de repetate ori sub formă de injecţii, organismul nu reacţionează împotriva ei în nici un fel.
S-a observat că unele alergene sunt mai puternice, altele mai slabe. Unele, cum este penicilina sau veninul de albine sau de viespi, pot produce şoc anafilactic mortal la câteva secunde de la pătrunderea lor în organism. Altele, cum este Daphnia sau polenul, produc tulburări supărătoare la nivelul nasului sau ochilor ori pot declanşa chiar crize de astm. Praful de casă declanşează de obicei criza de astm cu sau fără secreţii nazale. Iar anumite substanţe chimice când vin în contact cu pielea produc modificări numai în locul respectiv fără nici o reacţie vizibilă din partea organismului. Această proprietate de afi alergen mai puternic sau mai slab se numeşte grad de antigenitate. Gradul de antigenitate al diferitelor alergene a putut fi riguros măsurat în funcţie de modificările care au loc "în tăcere", în interiorul organismului.
Pentru om numărul substanţelor care pot deveni alergeni este practic nelimitat. În funcţie de provenienţa lor ei pot fi împărţiţi în două categorii: alergeni naturali şi alergeni artificiali.
Alergenii naturali, cei proveniţi din mediul natural extern, pot fi vegetali (polenul, mucegaiurile, făina, etc.) sau animali (Daphnia, veninul de albină sau de viespe, laptele, carnea, etc.), dar pot fi şi combinaţi cum ar fi de exemplu praful de casă în compoziţia căruia intră atât componente vegetale cât şi animale. Aceşti alergeni naturali sunt compuşi foarte complecşi care înglobează în ei o serie de substanţe foarte complicate.
Alergenii artificiali sunt substanţe fabricate în mod artificial, care nu se găsesc ca atare în natură. În această categorie intră: medicamentele, anumiţi coloranţi sintetici (pentru industria textilă sau pentru cea alimentară), biodetergenţi, substanţe pesticide, etc.
Dr. Valentin Filip, Alergia produsă de plante, animale şi pesticide.
Nu orice substanţă din mediul exterior poare fi alergen. Pentru a fi alergeni substanţele trebuie să îndeplinească anumite condiţii.
Alergenii de regulă sunt substanţe cu structură chimică complicată. Şi deşi sunt foarte diferiţi la prima vedere toţi alergenii au în structura lor o trăsătură comună şi anume că sunt substanţe proteice (proteine).
Astfel alergenii pot fi peri de animale sau mucegaiuri (care de fapt sunt forme de viaţă complicate ce conţin în corpul lor aceste proteine), polenul (care are în compoziţia lui substanţe asemănătoare celor amintite mai sus), praful de casă care conţine în compoziţia lui resturi de lână din haine sau resturi de bumbac de pe lenjerie, fragmente de gândaci sau de păianjeni şi în majoritatea cazurilor o mică vieţuitoare din familia păianjenilor denumită Dermatophagoides pteronysimus (acest mic "animal" care nu se vede cu ochiul liber, dar care privit la microscop are forma unui animal fioros, care conţine alergenul principal din praful de casă), Daphnia - mic animal din familia racilor cu care se hrănesc peştii din acvarii, anumite medicamente, în formula cărora intră compuşi chimici complecşi sau anumite substanţe care au o compoziţie complicată pot fi, de asemenea alergeni.
Substanţele simple, ca de exemplu sarea de bucătărie (clorura de sodiu) formată numai din două elemente, clorul şi sodiul (ClNa), practic nu poate deveni alergen având o compoziţie prea simplă.
Alt exemplu: vitriolul, adică acidul sulfuric a cărui formulă chimică este H2SO4 în compoziţia căruia intră trei elemente sulful, oxigenul şi hidrogenul tot nu poate deveni alergen deoarece are compoziţia chimică simplă. Toată lumea ştie că o picătură de acid sulfuric concentrat căzută pe piele sau în ochi produce o arsură puternică, dar acest lucru se întâmplă oricărui om, fie el alergic sau nu. Acidul sulfuric nu ar putea produce alergie cuiva.
Spre deosebire de acidul sulfuric polenul, de exemplu, dacă cade pe piele sau pătrunde, adus de o rafală de vânt, în ochi, nu produce, la majoritatea oamenilor, nici o suferinţă. La alergici, însă, declanşează o adevărată "furtună de necazuri". Ochii încep să usture, să lăcrimeze, nasul curge, apare strănutul "în salve", se instalează o senzaţie de mâncărime (prurit) imperioasă a ochilor, a nasului, a cerului gurii... Şi această suferinţă persistă atât timp cât polenul rămâne în atmosferă. Deci acest grăuncior de polen, inofensiv pentru cei mai mulţi oameni, este pentru unii un alergen.
Studii făcute de cercetători au arătat că în compoziţia lui intră substanţe proteice. Tocmai această compoziţie foarte complicată îi conferă proprietatea de a fi alergen.
În concluzie, prima condiţie ca o substanţă să devină alergenică este ca ea să aibă o moleculă mare (macromoleculă), adică să fie formată din foarte multe elemente, şi în special să conţină proteine.
O altă condiţie ca o substanţă din mediul înconjurător să devină alergenică este aceea ca ea să fie străină de organismul omului. De exemplu dacă unui bolnav alergic la polen is e scot câţiva centimetri cubi de sânge prin venă şi i se face o injecţie în muşchi cu propriul lui sânge, nu se întâmplă nimic, bolnavul nu va face nici o reacţie zgomotoasă. Este sângele lui şi-l tolerează perfect. Dar dacă aceluiaşi bolnav, alergic la polen, i se face o injecţie cu o soluţie de polen se întâmplă o adevărată dramă! În câteva secunde numai, locul injecţiei se inflamează, apare strănutul, mâncărimea în nas, face criză de astm şi poate suferi chiar un şoc anafilactic. Polenul este o substanţă străină organismului său. El este un alergen. Organismul recunoaşte că este străin lui şi reacţionează brutal căutând să-l înlăture, să-l anihileze.
În sfârşit o altă proprietate ce se impune unei substanţe ca să devină alergen este ca ea să aibă o anumită "structură de suprafaţă". Ce înseamnă aceasta? Să ne închipuim că avem în faţa noastră un iepure şi un arici. Să încercăm s-ă-i mângâiem cu palma. "Blana" ariciului înţeapă, a iepurelui dă o senzaţie plăcută. Dacă am jupui ariciul de haina lui ţepoasă şi iepurele de blana lui cercetându-le interiorul organismului am observa că ambele animale, cu mici deoasebiri, se aseamănă foarte mult. Amândouă au patru picioare, o inimă, doi rinichi, un stomac şi un schelet osos aproape la fel. La suprafaţă, însă, fiecare are o structură deosebită. Deci "structura de suprafaţă" diferă: a unuia este ţepoasă, a altuia este păroasă dar netedă. Cam la fel se petrec lucrurile cu substanţele denumite alegeni. Chiar dacă în compoziţia lor intră aceleaşi substanţe chimice aranjamentul acestora la exterior diferă ca blana iepurelui de aceea a ariciului. Structura lor de suprafaţă este diferită. Alergenele au o structură de suprafaţă particulară. La suprafaţa moleculei lor există şi se repetă anumite grupări chimice cu caracter acid denumite grupări determinate.
De aici reiese că o substanţă poate să fie complicată ca structură chimică, poate să fie străină de organism, poate să fie de natură proteică dar dacă nu are aceste grupări determinate pe suprafaţa ei, nu poate deveni alergen. De exemplu gelatina care deşi este o macromoleculă, deşi este de natură proteică, deşi este străină organismului uman (provine de la vite) nu este alergenică omului. Introdusă în organismul uman ea nu va produce alergie. Acest lucru se explică tocmai prin faptul că gelatina nu are la suprafaţa moleculei sale grupări determinate. Organismul nu o recunoaşte ca fiind străină lui şi chiar dacă este introdusă de repetate ori sub formă de injecţii, organismul nu reacţionează împotriva ei în nici un fel.
S-a observat că unele alergene sunt mai puternice, altele mai slabe. Unele, cum este penicilina sau veninul de albine sau de viespi, pot produce şoc anafilactic mortal la câteva secunde de la pătrunderea lor în organism. Altele, cum este Daphnia sau polenul, produc tulburări supărătoare la nivelul nasului sau ochilor ori pot declanşa chiar crize de astm. Praful de casă declanşează de obicei criza de astm cu sau fără secreţii nazale. Iar anumite substanţe chimice când vin în contact cu pielea produc modificări numai în locul respectiv fără nici o reacţie vizibilă din partea organismului. Această proprietate de afi alergen mai puternic sau mai slab se numeşte grad de antigenitate. Gradul de antigenitate al diferitelor alergene a putut fi riguros măsurat în funcţie de modificările care au loc "în tăcere", în interiorul organismului.
Pentru om numărul substanţelor care pot deveni alergeni este practic nelimitat. În funcţie de provenienţa lor ei pot fi împărţiţi în două categorii: alergeni naturali şi alergeni artificiali.
Alergenii naturali, cei proveniţi din mediul natural extern, pot fi vegetali (polenul, mucegaiurile, făina, etc.) sau animali (Daphnia, veninul de albină sau de viespe, laptele, carnea, etc.), dar pot fi şi combinaţi cum ar fi de exemplu praful de casă în compoziţia căruia intră atât componente vegetale cât şi animale. Aceşti alergeni naturali sunt compuşi foarte complecşi care înglobează în ei o serie de substanţe foarte complicate.
Alergenii artificiali sunt substanţe fabricate în mod artificial, care nu se găsesc ca atare în natură. În această categorie intră: medicamentele, anumiţi coloranţi sintetici (pentru industria textilă sau pentru cea alimentară), biodetergenţi, substanţe pesticide, etc.
Dr. Valentin Filip, Alergia produsă de plante, animale şi pesticide.
marți, 5 mai 2009
Lacramioare inflorite
Lăcrămioarele pe care le am în grădină s-au înmulţit şi au crescut unele chiar şi pe cărare. Am încercat să le protejez şi vreau să le mut la marginea pădurii din spatele grădinii. Acolo, în afara de câţiva toporaşi nu cresc flori pentru că au fost copăcei deşi care făceau umbră mare. Anul acesta am curaţat arbuştii care erau în plus şi-am lăsat în special cireşii care răsăriseră singuri acolo.
Acum lăcrămioarele sunt înflorite şi -s tare delicate. Iar despre parfumul lor îmbătător ce să mai vorbim...
Acum lăcrămioarele sunt înflorite şi -s tare delicate. Iar despre parfumul lor îmbătător ce să mai vorbim...
luni, 4 mai 2009
Psalmul 55
Traducerea Cornilescu
Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi.
O cântare a lui David.
1. Ia aminte Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
2. Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ,
3. din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie.
4. Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
5. mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
6. Eu zic: "O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!"
7. Da, aş fugi departe de tot, şi m-aş duce să locuiesc în pustie.
8. Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic
şi de furtuna aceasta.
9. Nimiceşte-i Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă şi certuri;
10. zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei,
11. răutatea este în mijlocul ei,
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12. Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi:
nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
14. Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie,
şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15. Să vină moartea peste ei şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16. Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa.
17. Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
18. Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea,
şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!
19. Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri, El, care, din veşnicie,
stă pe scaunul Lui de domnie. -
Căci în ei nu este nici o nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
20. Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legământul.
21. Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul:
cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23. Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune,
nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
Amin!
Către mai marele cântăreţilor. De cântat pe instrumente cu corzi.
O cântare a lui David.
1. Ia aminte Dumnezeule, la rugăciunea mea
şi nu Te ascunde de cererile mele!
2. Ascultă-mă şi răspunde-mi!
Rătăcesc încoace şi încolo şi mă frământ,
3. din pricina zarvei vrăjmaşului şi din pricina apăsării celui rău.
Căci ei aruncă nenorocirea peste mine şi mă urmăresc cu mânie.
4. Îmi tremură inima în mine, şi mă cuprinde spaima morţii,
5. mă apucă frica şi groaza, şi mă iau fiorii.
6. Eu zic: "O, dacă aş avea aripile porumbelului,
aş zbura şi aş găsi undeva odihnă!"
7. Da, aş fugi departe de tot, şi m-aş duce să locuiesc în pustie.
8. Aş fugi în grabă la un adăpost de vântul acesta năpraznic
şi de furtuna aceasta.
9. Nimiceşte-i Doamne, împarte-le limbile,
căci în cetate văd silă şi certuri;
10. zi şi noapte ei îi dau ocol pe ziduri:
nelegiuirea şi răutatea sunt în sânul ei,
11. răutatea este în mijlocul ei,
şi vicleşugul şi înşelătoria nu lipsesc din pieţele ei.
12. Nu un vrăjmaş mă batjocoreşte, căci aş suferi:
nu potrivnicul meu se ridică împotriva mea,
căci m-aş ascunde dinaintea lui.
13. Ci tu, pe care te socoteam una cu mine,
tu, frate de cruce şi prieten cu mine!
14. Noi, care trăiam împreună într-o plăcută prietenie,
şi ne duceam împreună cu mulţimea în Casa lui Dumnezeu!
15. Să vină moartea peste ei şi să se pogoare de vii în locuinţa morţilor!
Căci răutatea este în locuinţa lor, în inima lor.
16. Dar eu strig către Dumnezeu şi Domnul mă va scăpa.
17. Seara, dimineaţa şi la amiază, oftez şi gem, şi El va auzi glasul meu.
18. Mă va scăpa din lupta care se dă împotriva mea,
şi-mi va aduce pacea, căci mulţi mai sunt împotriva mea!
19. Dumnezeu va auzi, şi-i va smeri, El, care, din veşnicie,
stă pe scaunul Lui de domnie. -
Căci în ei nu este nici o nădejde de schimbare, şi nu se tem de Dumnezeu.
20. Ei pun mâna pe cei ce trăiau în pace cu ei, şi îşi calcă legământul.
21. Gura lor este dulce ca smântâna, dar în inimă poartă războiul:
cuvintele lor sunt mai alunecoase decât untdelemnul,
dar când ies ele din gură, sunt nişte săbii.
22. Încredinţează-ţi soarta în mâna Domnului, şi El te va sprijini.
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel neprihănit.
23. Şi Tu, Dumnezeule, îi vei pogorî în fundul gropii.
Oamenii setoşi de sânge şi de înşelăciune,
nu vor ajunge nici jumătate din zilele lor.
Eu însă mă încred în Tine!
Amin!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)